Sinonime jurare

Cuvântul „jurare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• situație - împrejurare, circumstanță, ipostază, conjunctură, postură, stare, context, avere, situație
• trăda - a înșela, a deconspira, a dezvălui (un secret), a da de gol, a vinde, a fi perfid, a-și călca jurământul
• făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
• făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
• ipostază - stare, împrejurare, circumstanță, situație, aspect, înfățișare, ținută
• angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
• circumstanță - împrejurare, ipostază, situație, conjunctură, ocazie
• condiție - clauză, prevedere, prescripție, stipulare, termen, împrejurare, circumstanță, caz, situație
• conjunctură - împrejurare, situație, circumstanță, postură, ipostază
• convenție - înțelegere, acord, legământ, pact, contract, tratat
• eventualitate - posibilitate, probabilitate, împrejurare, caz, întâmplare
• caz - întâmplare, împrejurare, circumstanță, eveniment, ipostază, situație, fapt, context
• hal - stare, aspect, înfățișare, situație, împrejurare, halal
• soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare

Dex jurare

• jurare 1 Afirmare sau declarare a unui lucru sub jurământ (1) jurat2 (1). 2 Jurământ (1). 3 Confirmare a unui lucru la judecată prin jurământ (1) jurat2 (3). 4 Depunere a unei mărturii pentru cineva jurat2 (4). 5 Blestemare pentru a susține cele afirmate jurat2 (5). 6 Credință cu tărie într-un lucru jurat2 (6). 7 Încredere oarbă în cineva jurat2 (7). 8 Făgăduire în mod solemn jurat2 (8). 9 Legare prin jurământ (4) jurat2 (9). 10 Implorare. 11 Înjurare.
• JURÁRE, jurări, Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – jura.
• JURÁRE, jurări, (Învechit) Acțiunea de a (se) jura; jurămînt. Jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală, Mărturisiri că inimi n-avem reci! Toate au fost spre cruda porunceală D-uitare-n veci! VĂCĂRESCU, P. 202. Începu a zice niște jurări. GORJAN, H. II 207.
• jura 1 A afirma ceva sub jurământ. 2 A declara ceva prin jurământ. 3 A confirma ceva la judecată prin jurământ. 4 A depune o mărturie despre cineva. 5 A promite sub jurământ. 6 A se blestema (pentru a întări cele afirmate). 7 A crede cu tărie un anumit lucru. 8 A avea încredere oarbă în cineva. 9 A făgădui ceva în mod solemn. 10-11 A (se) lega prin jurământ (5). 12 A ruga pe cineva stăruitor a conjura, a implora. 13 A înjura.

Sinonimul cuvântului jurare

Testează-te!