Dicționar de sinonime
Sinonime jurisprudență
Cuvântul „jurisprudență” are următoarele sinonime:
jurisprudență ( substantiv )
- drept
- legile
- drit
- cutumă
- exemplu
- filosofia dreptului
- legislație
- precedent
- știința dreptului
- științe juridice
Sinonime Apropiate
- pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
- pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
- pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
- prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
- privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
- regulament - statut, normă, lege, îndreptar, dispoziție
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate
- tradiție - datină, obicei, cutumă, uzanță
- trage - a smulge, a târî, a scoate, a extrage, a sorbi, a bea, a consuma, a se îndrepta, a se instala
- trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
- uzanță - obicei, datină, uz, rânduială, regulă, cutumă
- vademecum - ghid, călăuză, îndreptar
- vertical - drept, perpendicular, erect
- ghid - călăuză, îndreptar, cicerone, busolă
Dex jurisprudență
- jurisprudență 1 Totalitate a hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu. 2 Ansamblu de decizii ale unui tribunal. 3 Fel în care un tribunal judecă un litigiu. 4 Interpretare a unei situații neprevăzute de lege care capătă putere de lege. 5 Știință a dreptului.
- JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudente, 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului. – Din juris- prudence, jurisprudentia.
- JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Știința dreptului. – Din jurisprudence, jurisprudentia.
- JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, 1. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către tribunale sau alte organe de jurisdicție, prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori, în lipsă, prin determinarea normei juridice aplicabile cazului, cu ajutorul principiilor legislației. 2. Totalitatea hotărîrilor pronunțate de unul sau mai multe tribunale ori alte organe de jurisdicție, privitor la o anumită materie juridică. 3. (Învechit) Știința dreptului. Era un om versat în jurisprudență. NEGRUZZI, S. I 333.