Dicționar de sinonime
Sinonime prerogativă
Cuvântul „prerogativă” are următoarele sinonime:
prerogativă ( substantiv )
- atribuție
- competență
- drept
- privilegiu
Alte sinonime:
- pronomion
- apanaj
- avantaj
- facultate
- putere
- sarcină
Sinonime Apropiate
- privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
- competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
- drept - indemnizație, retribuție, competență, cădere, calitate, autoritate
- pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
- pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
- regulament - statut, normă, lege, îndreptar, dispoziție
- slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate
- trage - a smulge, a târî, a scoate, a extrage, a sorbi, a bea, a consuma, a se îndrepta, a se instala
- trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
- vademecum - ghid, călăuză, îndreptar
- vertical - drept, perpendicular, erect
- favoare - avantaj, concesie, hatâr, înlesnire, beneficiu, protecție, privilegiu, cinste, onoare
- ghid - călăuză, îndreptar, cicerone, busolă
Dex prerogativă
- prerogativă 1 Privilegiu de care se bucură în exclusivitate o persoană sau o colectivitate și care este legat de exercitarea unei funcții, de apartenența la o clasă socială, la o situație juridică 2 Aptitudine care aparține în exclusivitate unei ființe umane. 3 Avantaj de care se bucură cineva, prin calitățile sale. 4-5 (Privilegiu sau) împuternicire acordat(ă) în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar.
- PREROGATÍVĂ, prerogative, Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din prérogative, praerogativa.
- PREROGATÍVĂ, prerogative, Drept deosebit acordat prin uz sau prin lege unui demnitar. privilegiu. Legalmente, arhiducele nu are prerogative împărătești. VORNIC, P. 110. Cu a mea prerogativă ce Carol Quint mi-a dat, Azi te numesc al Curții poet laureat. ALECSANDRI, T. II 155.
- PREROGATÍVĂ 1. Centurie care își dădea prima votul în condițiile din vechea Romă. 2. Autoritate, privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. .
- PREROGATÍVĂ privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. (< fr. prérogative, lat. praerogativa)
- PREROGATÍVĂ ~e f. Privilegiu acordat în exclusivitate unui organ de stat sau unei persoane oficiale. /<fr. prérogative
- prerogativă f. 1. privilegiu excluziv unor funcțiuni sau demnități; 2. facultate particulară: cuvântul e prerogativa omului.