Sinonime mânia

Cuvântul „mânia” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• indispune - a supăra, a mâhni, a enerva, a irita, a plictisi, a înfuria
• irita - a indispune, a enerva, a înfuria, a supăra, a inflama
• burzului - a se supăra, a se enerva, a reacționa, a se înfuria
• enerva - a indispune, a agasa, a irita, a înfuria, a supăra, a ațâța, a întărâta, a tracasa, a călca pe nervi
• furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
• irascibil - nervos, iritabil, arțăgos, supărăcios
• iritabil - irascibil, nervos, supărăcios, sensibil, excitabil
• iritant - enervant, neplăcut, supărător
• iritație - inflamare, enervare, supărare, revoltă, reacție
• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
• agasa - a deranja, a enerva, a indispune, a supăra, a înfuria, a plictisi
• ambala - a împacheta, a înfășură, a lega, a se enerva, a se înfuria, a se antrena, a se aprinde, a se mânia
• răsti - a țipa, a se stropși, a striga, a urla, a se oțărî, a zbiera
• râcâi - a scurma, a scormoni, a zgâria, a râma, a zgândări, a irita, a indispune
• regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil

Dex mânia

• mânia 1 A se lăsa cuprins de mânie1 (1). 2 A se supăra. 3 (; cuvintele) A nesocoti.
• MÂNIÁ, mấnii, I. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie (1), a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. ◊ Cele auzite l-au mâniat. – Din mânie.
• A MÂNIÁ mânii tranz. A face să se mânie. /Din mânie
• A SE MÂNIÁ mă mânii intranz. 1) A fi cuprins de mânie. 2) A-și manifesta nemulțumirea (față de cineva sau de ceva) printr-o atitudine ostilă; a se supăra. /Din mânie
• mâniá v. a (se) supăra foarte.
• mănia mânia
• mânie1 1 Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva furie. 2 Supărare. 3 ( oameni; ) Iute (sau grabnic, rău) la ~ Care se înfurie ușor. 4 Într-o ~ Cuprins subit de un acces de enervare, de furie. 5 Pornire dușmănoasă și statornică împotriva cuiva resentiment. 6 (Pop; ) A ține (cuiva) ~ A dușmăni. 7 A-și pune ~ A se supăra. 8 A se încăpățâna. 9 Nenorocire.
• mânie2 Mâner (1).
• MÂNÍE, mânii, 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate. – mania.

Sinonimul cuvântului mânia

Testează-te!