Sinonime măiestrit

Cuvântul „măiestrit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
• meșter - maistru, meseriaș, tehnician, priceput, iscusit, abil, ingenios, dibaci, abil
• abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
• iscusit - dibaci, isteț, abil, îndemânatic
• isteț - ager, dibaci, iscusit, deștept, inteligent, priceput, subtil, ingenios, șmecher
• înzestrat - dotat, talentat, capabil, destoinic, pregătit, valoros, bun
• artistic - măiestrit, meșteșugit, iscusit
• dotat - capabil, destoinic, înzestrat, vrednic, competent, valoros, priceput
• nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
• desăvârșit - perfect, excelent, ireproșabil, măiestrit, magistral, complet, deplin, absolut, total
• destoinic - vrednic, merituos, capabil, competent, îndemânatic, abil, priceput, de ispravă, experimentat
• experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil
• frumos - arătos, plăcut, splendid, minunat, admirabil, încântător, estetic, senin, luminos
• perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
• diplomat - dibaci, abil, iscusit, calculat

Dex măiestrit

• măiestrit, ~ă 1 (Rar; oameni) Iscusit. 2 ( manifestări, realizări ale oamenilor) Care dovedește iscusință, abilitate, ingeniozitate. 3 Lucrat sau executat cu măiestrie (6) măiestru (4), maestros. 4 Frumos. 5 Desăvârșit.
• MĂIESTRÍT, -Ă, măiestriți, -te, 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; frumos, minunat, desăvârșit. 2. Măiestru (1). – măiestri.
• MĂIESTRÍT, -Ă, măiestriți, -te, (Rar) 1. Lucrat cu măiestrie; ingenios, artistic. Făcu un grajd măiestrit pentru iapă. ISPIRESCU, E. 80. Păru-i... e ridicat cu o măiestrită eleganță, sub podoaba artistică de pe creștet. ODOBESCU, S. III 57. (Adverbial) Sprîncenele... Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79. 2. Iscusit, abil, măiestru. Aiestea-s de mînile lui măiestrite. ȘEZ. IX 123.
• măĭestrít, -ă adj. Făcut cu măĭestrie, artistic. Artificial. Adv. Cu măĭestrie.
• măiestri 1 A unelti. 2 A deveni înțelept, iscusit. 3 (Rar) A lucra cu măiestrie (6), cu artă. 4 (Rar) A inventa.
• MĂIESTRÍ, măiestresc, IV. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. – Din măiestru.
• MĂIESTRÍ, măiestresc, IV. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebită îndemînare, a executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29.
• A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. /Din măiestru
• măestrì v. a executa cu măestrie: lăutarii măestresc hore înalte EM.
• măestrit a. făcut cu măestrie: 1. artistic; 2. artificial.

Sinonimul cuvântului măiestrit

Testează-te!