Dicționar de sinonime
Sinonime mărginire
Cuvântul „mărginire” are următoarele sinonime:
mărginire ( substantiv )
- limită
- restricție
- delimitare
- limitare
- îngustime
- obtuzitate
- opacitate
- capăt
- circumscriere
- demarcare
- demarcație
- hotărnicire
- marcare
- reducere
- restrângere
- rezumare
- capacitate intelectuală redusă
- lipsă de orizont
- mediocritate
- prostie
- fixare
- precizare
Sinonime Apropiate
- demarcație - delimitare, precizare, circumscriere, mărginire
- îngustime - strâmtoare, reducere, mărginire, limitare
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- frontieră - graniță, hotar, demarcație, limită
- graniță - frontieră, hotar, margine, limită, limită, demarcație, zăgaz, barieră
- hotar - graniță, frontieră, hat, răzor, mejdină, margine, limită, capăt, regiune
- margine - extremitate, capăt, limită, marjă, hotar, frontieră, graniță, periferie, mahala
- meschinărie - îngustime, mărginire, egoism
- miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie
- extremă - extremitate, capăt, margine, limită
- extremitate - cap, capăt, margine, limită, final, extremă
- capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
- circumscriere - a mărgini, a delimita, a demarca, a limita, a restrânge
- prag - poartă, ușă, limită, banc, val (de nisip)
- prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
Dex mărginire
- mărginire 1 Precizare. 2 Fixare (3). 3 Restrângere. 4 Restricție. 5 Limitare a puterii de înțelegere, de intuiție prostie.
- MĂRGINÍRE, mărginiri, 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții); prostie. – mărgini.
- MĂRGINÍRE, mărginiri, 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie. – mărgini.
- MĂRGINÍRE, mărginiri, 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei; limitare; (rar) limită, capăt. Să punem mărginire la limbuția noastră. NEGRUZZI, S. II 211. 2. Limitare a puterii de înțelegere și intuiție, lipsă de orizont, îngustime intelectuală; prostie.
- MĂRGINÍRE ~i f. 1) v. A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. 2) fig. Capacitate intelectuală redusă; îngustare a minții. /v. a mărgini
- mărgina mărgini
- mărgini 1 ( un lucru, o suprafață ) A forma marginile, limitele a contura, a încadra. 2 A stabili anumite limite a limita. 3 A se învecina. 4 A tăia marginile unei scânduri a dungălui, a feți. 5 A defini. 6 A preciza. 7 A se hotărî. 8 A reduce. 9 A se limita. 10 (Rar) A se stăpâni. 11 A fixa cuiva domiciliu forțat. 12 A urmări. 13 (; vite) A paște pe marginea unui ogor sau a unui drum.
Sinonimul cuvântului mărginire