Dicționar de sinonime
Sinonime magnetism
Cuvântul „magnetism” are următoarele sinonime:
magnetism ( substantiv )
- magnetism pământesc magnetism terestru
- magnetism terestru = magnetism pământesc
- magnetism animal = mesmerism
- magnetism pământesc = magnetism terestru
- atracție
- fascinație
- influență
- remanență
- hipnoză
- hipnotism
- sugestionare
- magnetism terestru
- mesmerism
Sinonime Apropiate
- tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
- gravitație - atracție universală
- haz - veselie, glumă, umor, spirit, duh, farmec, grație, atracție
- interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
- înrâuri - a influența, a determina
- magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
- aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
- contamina - a molipsi, a infecta, a contagia, a influența
- înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
- miraj - farmec, atracție, nălucire, vedenie
- școală - învățământ, cultură, practică didactică, inițiere, practică, curent de idei, mișcare, influență literară
- priză - influență, trecere, popularitate, adeziune
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
Dex magnetism
- magnetism 1 Proprietate a corpurilor magnetice de a atrage fierul sau alte corpuri feromagnetice. 2 (Determinat prin terestru sau pământesc) Totalitate a fenomenelor magnetice caracteristice pământului. 3 ~ animal Fluid universal care străbate toate corpurile însuflețite și care se poate transmite, în anumite condiții, de la om la om. 4 Concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe presupusele proprietăți ale magnetismului (3) animal. 5 Studiu al fenomenelor magnetice și al proprietăților magnetice ale materiei.
- MAGNETÍSM 1. Proprietate fizică fundamentală a materiei, care se manifestă ca o formă specifică de interacțiune între curenții electrici, între curenții electrici și magneți sau între magneți. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = proprietate a organismelor vii de a emite un fluid magnetic și de a fi influențate de emanații ale aștrilor sau de fluidul magnetic al cuiva; ansamblu de procedee terapeutice bazate pe această proprietate. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din magnétisme, Magnetismus.