Dicționar de sinonime
Sinonime manieră
Cuvântul „manieră” are următoarele sinonime:
manieră ( substantiv )
- conduită, atitudine, comportament, purtare
- mod, cale, chip, fel, formă, procedeu, stil
- politețe, amabilitate, civilitate
Alte sinonime:
- comportare
- regim
- sens
- bună-cuviință
- apucătură
- deprindere
- moravuri
- năravuri
- obiceiuri )
- modă
- pont
- duh
- talâm
- metodă
- mijloc
- modalitate
- posibilitate
- procedare
- procedură
- putință
- sistem
- cap
- modru
- manoperă
- marșă
- mediu
- mijlocire
- gen
- spirit
- decență
- jenă
- pudoare
- rușine
- sfială
- pudicitate
- pudiciție
Sinonime Apropiate
- conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere
- fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
- metodă - procedeu, mod, mijloc, cale, manieră, modalitate, sistem, stil
- mod - fel, chip, manieră, modalitate, procedeu, sistem, metodă, stil, gen
- tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
- modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
- comportament - conduită, atitudine, manifestare
- formă - aspect, înfățișare, configurație, siluetă, profil, fel, chip, mod, cale
- procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
- procedură - practică, formalitate, manieră
- gen - fel, mod, soi, tip, varietate, categorie, clasă, manieră, stil
- gentilețe - amabilitate, politețe, atenție, curtoazie, drăgălășenie
- gest - atitudine, purtare, comportare
- manierat - politicos, civilizat, subțire, rafinat, distins, binecrescut, stilat, afectat, căutat
- atenție - luare-aminte, băgare de seamă, precauție, grijă, vigilență, solicitudine, politețe, amabilitate, stimă
Dex manieră
- manieră 1 (Cu determinări care precizează domeniul) Mod. 2 De (o) ~ sau de așa ~ În așa fel. 3 Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate comportare, ținută. 4 Politețe. 5 Totalitate a procedeelor tehnice care alcătuiesc stilul particular al unui artist. 6 Folosire mecanică a unor procedee stilistice datorită cărora o lucrare lasă impresia de artificialitate. 7 De ~ Manierist.
- MANIÉRĂ, maniere, 1. (La ) Fel de a se purta în societate; comportare, ținută. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La ) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist, scriitor etc. ♦ Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. – Din manière.