Dicționar de sinonime

Sinonime megieși

Cuvântul „megieși” are următoarele sinonime:

megieși ( verb )
  • învecina
  • mărgini
  • a se învecina
  • a se mărgini


Sinonime Apropiate

  • mărgini - a delimita, a demarca, a limita, a țărmui, a se învecina, a se răzori, a se hotărnici, a se reduce, a se rezuma
  • străjui - a păzi, a apăra, a veghea, a limita, a se mărgini
  • strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
  • stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
  • suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
  • suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
  • țărmuri - a mărgini, a limita
  • vecin - învecinat, mărginaș, apropiat, alăturat, limitrof, iobag
  • încadra - a înrăma, a chenărui, a mărgini, a înconjura, a angaja, a primi, a intra, a lua, a se adapta
  • incomensurabil - nesfârșit, infinit, nemărginit
  • interminabil - nesfârșit, nemărginit, infinit, colosal
  • îngrădi - a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui, a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
  • îngust - strâmt, limitat, mic, redus, subțire, mărginit, obtuz, prostănac, opac
  • îngustime - strâmtoare, reducere, mărginire, limitare
  • limitat - mărginit, îngust, obtuz, redus, prost

Dex megieși

  • megieși A se învecina.
  • MEGIEȘÍ, megieșesc, IV. ( și ) A se învecina, a se mărgini. – Din megieș.
  • MEGIEȘÍ, megieșesc, IV. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plățile Prutul de Sus, Coșida și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.
  • megieș, ~ă 1 Vecin. 2 Proprietar rural răzeș.
  • megieșa megieși
  • MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, și , 1. și (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. și , Vecin. – Din medjaš, megyés.
  • MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, și , 1. și (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. și , Vecin. – Din medjaš, megyés.
  • MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, și (Regional) Vecin. Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. ◊ (Adjectival) Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. – Pronunțat: -gi-eș. – Variantă: megiáș, -ă (PĂSCULESCU, E. P. 113, TEODORESCU, P. P. 617) și


Sinonimul cuvântului megieși

Sinonimul cuvântului megieși


Testează-te!