Dicționar de sinonime
Sinonime morală
Cuvântul „morală” are următoarele sinonime:
morală ( substantiv )
- etică
- dojană
- mustrare
- ceartă
- observație
- învățătură
- concluzie
Sinonime Apropiate
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
- beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
- dojană - mustrare, dăscăleală
- imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
- critică - obiecție, observație, mustrare, judecată, vestejire
- pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- știință - învățătură, disciplină, erudiție, cunoaștere, instrucție
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- fetiță - copilă, fetică, fiică, fătucă
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- hâră - ceartă, sfadă, zâzanie, murdărie
Dex morală
- morală 1 Ansamblu de norme nescrise care reglementează comportarea oamenilor în societate, exprimând obligațiile lor unii față de alții, față de colectivitate, de patrie etică. 2 Comportare, moravuri, obiceiuri 3 Comportare lăudabilă, frumoasă. 4 Disciplină științifică ce se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate moraliș. 5 Tratat, manual care studiază morala (1). 6 Învățătură, concluzie moralizatoare care se desprinde dintr-o scriere literară, mai ales dintr-o fabulă moralitate (5). 7 ~la fabulei Învățătură trasă dintr-o întâmplare din viață. 8 A face ~ A dojeni.
- MORÁLĂ, (3) morale, 1. Ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, norme, reguli, determinate istoric și social, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică; etică. 2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; carte care cuprinde aceste norme; etică. 3. Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură. ♦ Dojană, mustrare. – Din moralis, morale.