Dicționar de sinonime
Sinonime măreție
Cuvântul „măreție” are următoarele sinonime:
măreție ( substantiv )
- splendoare
- grandoare
- minunăție
Alte sinonime:
- aroganță
- fală
- fudulie
- infatuare
- înfumurare
- îngâmfare
- mândrie
- orgoliu
- semeție
- trufie
- vanitate
- solemnitate
- maiestate
- fast
- strălucire
- pohfală
- glorie
- monumentalitate
- lux
- pompă
- somptuozitate
- ighemonicon
- saltanat
- mărire
- slavă
- mărie
- mărime
- frumusețe
- sfidare
- obrăznicie
Sinonime Apropiate
- splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- maiestate - măreție, grandoare, semeție, strălucire, prestanță, splendoare, sire!, stăpâne!
- fast - lux, strălucire, splendoare, măreție, pompă, paradă, alai
- strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- minune - miracol, taină, semn, mândrețe, frumusețe, splendoare
- drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
Dex măreție
- măreție 1 Ansamblu de calități care trezesc admirație, care impresionează grandoare, splendoare. 2 Atitudine plină de mândrie, de încredere în calitățile proprii semeție, trufie.
- MĂREȚÍE 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast1. 2. ( și ) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + -ie.
- MĂREȚÍE 1. Faptul de a fi măreț; sumă de calități care trezesc admirație, uimire, splendoare. Sta cu ochii spre stele și se gîndea la măreția veșniciei. SADOVEANU, O. VI 431. Măreția uimitoare a vechilor castele de pe malurile Rinului. VLAHUȚĂ, la TDRG. Toat-a apei ș-a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mîndru vechea-acea împărăție. EMINESCU, O. IV 113. 2. (Arhaizant și regional) Mîndrie, fală, semeție, orgoliu, trufie, îngîmfare. Trase de la brîu o năframă de borangic și se șterse cu măreție la nas. SADOVEANU, P. M. 32.
- MĂREȚÍE f. 1) Caracter măreț; grandoare; splendoare. 2) depr. Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; fală; îngâmfare; înfumurare. /măreț + suf. ~ie
- măreție f. caracterul și starea celor mărețe: tot a apei, a pustiei și a nopții măreție EM.
- mărețíe f. (d. măreț). Calitatea de a fi măreț: măreția măriĭ înfuriate, măreția domniiĭ unuĭ rege. Rar. Mîndrie, trufie.
- MĂREȚÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.