Dicționar de sinonime

Sinonime măreție

Cuvântul „măreție” are următoarele sinonime:

măreție ( substantiv )
  • splendoare
  • grandoare
  • minunăție
Alte sinonime:
  • aroganță
  • fală
  • fudulie
  • infatuare
  • înfumurare
  • îngâmfare
  • mândrie
  • orgoliu
  • semeție
  • trufie
  • vanitate
  • solemnitate
  • maiestate
  • fast
  • strălucire
  • pohfală
  • glorie
  • monumentalitate
  • lux
  • pompă
  • somptuozitate
  • ighemonicon
  • saltanat
  • mărire
  • slavă
  • mărie
  • mărime
  • frumusețe
  • sfidare
  • obrăznicie


Sinonime Apropiate

  • splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
  • grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
  • maiestate - măreție, grandoare, semeție, strălucire, prestanță, splendoare, sire!, stăpâne!
  • fast - lux, strălucire, splendoare, măreție, pompă, paradă, alai
  • strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
  • glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
  • lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
  • mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
  • minune - miracol, taină, semn, mândrețe, frumusețe, splendoare
  • drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie
  • fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
  • curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie

Dex măreție

  • măreție 1 Ansamblu de calități care trezesc admirație, care impresionează grandoare, splendoare. 2 Atitudine plină de mândrie, de încredere în calitățile proprii semeție, trufie.
  • MĂREȚÍE 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast1. 2. ( și ) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + -ie.
  • MĂREȚÍE 1. Faptul de a fi măreț; sumă de calități care trezesc admirație, uimire, splendoare. Sta cu ochii spre stele și se gîndea la măreția veșniciei. SADOVEANU, O. VI 431. Măreția uimitoare a vechilor castele de pe malurile Rinului. VLAHUȚĂ, la TDRG. Toat-a apei ș-a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mîndru vechea-acea împărăție. EMINESCU, O. IV 113. 2. (Arhaizant și regional) Mîndrie, fală, semeție, orgoliu, trufie, îngîmfare. Trase de la brîu o năframă de borangic și se șterse cu măreție la nas. SADOVEANU, P. M. 32.
  • MĂREȚÍE f. 1) Caracter măreț; grandoare; splendoare. 2) depr. Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; fală; îngâmfare; înfumurare. /măreț + suf. ~ie
  • măreție f. caracterul și starea celor mărețe: tot a apei, a pustiei și a nopții măreție EM.
  • mărețíe f. (d. măreț). Calitatea de a fi măreț: măreția măriĭ înfuriate, măreția domniiĭ unuĭ rege. Rar. Mîndrie, trufie.
  • MĂREȚÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.


Sinonimul cuvântului măreție

Sinonimul cuvântului măreție


Testează-te!