Dicționar de sinonime
Sinonime necurmat
Cuvântul „necurmat” are următoarele sinonime:
necurmat ( adverb )
- continuu
- încontinuu
- întotdeauna
- întruna
- mereu
- necontenit
- neîncetat
- permanent
- pururi
- totdeauna
- veșnic
necurmat ( adjectiv )
- continuu
- etern
- necontenit
- neîncetat
- neîntrerupt
- nesfârșit
- permanent
- perpetuu
- veșnic
- mereu
- necunten
- neîncontenit
- neprecurmat
- nesăvârșit
- pururelnic
- încontinuu
- întruna
- neobosit
- neostenit
- pururi
- nepristan
- hojma
- neapărat
- nelipsit
Sinonime Apropiate
- încontinuu - întruna, continuu, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, veșnic
- întotdeauna - mereu, continuu, necontenit, întruna, neîncetat, permanent, totdeauna, pururi, veșnic
- mereu - continuu, necontenit, întruna, necurmat, permanent, pururi, veșnic, neobosit, încontinuu
- veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
- întruna - mereu, continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, permanent, veșnic
- continuu - necurmat, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, mereu, susținut, perpetuu, întruna
- necontenit - continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, permanent, veșnic, întruna, neostoit, nepregetat
- totdeauna - mereu, necontenit, pururea, neîncetat, veșnic, oricând
- neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
- dintotdeauna - totdeauna, mereu, neîntrerupt
- neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
- vecie - eternitate, veșnicie
- veșnicie - eternitate, nemurire, vecie, perpetuitate
- nemurire - veșnicie, vecie, eternitate, perpetuitate, supraviețuire, glorie, faimă, mărire, onoare
- nemuritor - nepieritor, veșnic, etern, sempitern, durabil, celebru, faimos, reputat, vestit
Dex necurmat
- necurmat, ~ă 1-2 Care (nu a fost sau) nu poate fi oprit. 3 Netăiat. 4 Imediat. 5 Nemijlocit. 6-7 , (Care se desfășoară) fără oprire mereu, întruna. 8 Nesfârșit2. 9 Veșnic.
- NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, , (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – ne- + curmat.
- NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, , (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.
- NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, Necontenit, neîntrerupt, continuu, nesfîrșit, neîncetat. Apele... se risipeau, coteau și murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU, O. VIII 135. O sudoare necurmată îi brobona fruntea. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Începu necurmatele dispute. NEGRUZZI, S. I 268. ◊ (Adverbial) Calu-i turbat Zbura necurmat. EMINESCU, O. IV 96. Ioan Cantacuzino se afla necurmat în ambele taberi. BĂLCESCU, O. I 88.
- NECURMÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu, neîncetat. /ne- + curmat
- necurmat a. și adv. neîntrerupt. .
- necurmát, -ă adj. (d. curm). Neîntrerupt, continuŭ. Adv. Mereŭ, necúntin: plouă necurmat.
- NECURMÁT adv. v. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic.
- NECURMÁT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
- necurmat CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTOTDEAUNA. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NEÎNCETAT. PERMANENT. PURURI. TOTDEAUNA. VEȘNIC.