Dicționar de sinonime
Sinonime necuvântător
Cuvântul „necuvântător” are următoarele sinonime:
necuvântător ( substantiv )
- animal
- creatură
- dobitoc
- făptură
- ființă
- lighioană
- vietate
- viețuitoare
- dihanie
- săzdanie
- suflare
- zidire
- ziditură
necuvântător ( adjectiv )
- animal
- dobitoc
- vită
Sinonime Apropiate
- animal - făptură, dobitoc, creatură, ființă, vietate, viețuitoare, fiară, bestie, jivină
- ființă - vietate, animal, viețuitoare, creatură, făptură, om, persoană, individ, ins
- făptură - ființă, creatură, vietate, viețuitoare, trup, statură, înfățișare, aspect, conformație
- lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
- creatură - ființă, persoană, făptură, vietate, animal
- dobitoc - vită, lighioană, animal, om prost, tâmpit
- suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
- zidire - construcție, clădire, edificiu, creație, creatură, făptură
- fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
- jiganie - dihanie, lighioană, monstru
- jivină - dihanie, lighioană
- muritor - om, ființă, făptură, pământean
- cvadruped - patruped, animal, lighioană
- dihanie - fiară, jivină, bestie, lighioană, sălbăticiune, namilă, monstru
- abrutizat - dezumanizat, animalizat, îndobitocit
Dex necuvântător
- necuvântător, ~oare 1 Care nu vorbește. 2 Animal.
- NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – ne- + cuvântător.
- NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Ne- + cuvântător.
- necuvântător a. 1. care nu poate vorbi: ființe necuvântătoare; 2. lipsit de rațiune: animale necuvântătoare.
- NECUVÎNTĂTÓR, -OÁRE, necuvîntători, -oare, Care nu cuvîntă, care nu vorbește. ♦ (Substantivat, ) Animal, pasăre. dobitoc. Soarele lumina orbitor, cu ape și fîșii de raze repezite să străpungă ochii oamenilor și necuvîntătoarelor. DUMITRIU, N. 227.
- necuvîntătór, -oáre adj. Care nu poate cuvînta (vorbi), ca vitele.
- NECUVÂNTĂTÓR s. v. animal.
- NECUVÎNTĂTOR animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, vietate, viețuitoare, dihanie, săzdanie, suflare, zidire, ziditură. (~oare ale pădurii.)
Sinonimul cuvântului necuvântător