Sinonime ființă

Cuvântul „ființă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• animal - făptură, dobitoc, creatură, ființă, vietate, viețuitoare, fiară, bestie, jivină
• creatură - ființă, persoană, făptură, vietate, animal
• făptură - ființă, creatură, vietate, viețuitoare, trup, statură, înfățișare, aspect, conformație
• trăi - a exista, a fi, a viețui, a ființa, a dura, a se menține, a dăinui, a petrece, a locui
• ins - individ, persoană, om, semen, față, obraz
• exista - a trăi, a fi, a ființa, a se află, a dăinui, a persista, a consta
• fi - a exista, a ființa, a viețui, a exista, a dura, a dăinui, a trăi, a se afla, a se găsi
• suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
• zidire - construcție, clădire, edificiu, creație, creatură, făptură
• funcționa - a activa, a acționa, a lucra, a merge, a ființa
• individ - om, persoană, ins, bărbat, cineva
• individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
• lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
• muritor - om, ființă, făptură, pământean
• obraz - față, figură, fizionomie, persoană, ins, individ, personaj, cinste, reputație

Dex ființă

• ființă 1 Existență. 2 Viață. 3 A avea ~ (pe lume) A se naște. 4 A exista. 5 În ~ Existent. 6 În ~ În realitate aievea. 7 A fi (sau a sta, (rar) a se ține) în ~ A exista. 8 A se menține. 9 A dăinui. 10 A da ~ A naște. 11 A realiza. 12 A concretiza. 13 (Îuz; mai ales complinit prin „de față”) Prezență. 14 Natură. 15 Substanță. 16 Fire (8). 17 Avere. 18 Tot ceea ce are viață (și se mișcă) creatură (2), vietate, viețuitoare, făptură (9), fire (32). 19 Om. 20 Persoană.
• FIÍNȚĂ, ființe, 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) existent; b) în realitate, aievea. ◊ A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. 3. Temei necesar, autosuficient, perfect, etern, identificat cu Binele și Dumnezeu; cea mai generală proprietate a oricărei realități, formând obiectul cercetării metafizice. – Fi + -ință.
• FIÍNȚĂ, ființe, 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) existent; b) în realitate, aievea. ◊ A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + -ință.

Sinonimul cuvântului ființă

Testează-te!