Sinonime neființă

Cuvântul „neființă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nimic - neant, neființă, inexistență, deșertăciune, zădărnicie, fleac, bagatelă, moft
• zero - nulă, nimic, nulitate, neant
• inexistență - absență, lipsă, neant
• abis - hău, prăpastie, genune, neant
• uitare - pierdere, cufundare, neant
• părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
• potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
• spulbera - a risipi, a împrăștia, a destrăma, a vântura, a nimici
• stârpi - a distruge, a nimici, a lichida, a eradica
• ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
• umplutură - încărcătură, surplus, nimicuri
• zadar - zădărnicie, inutilitate, neant
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
• farafastâc - zorzoane, gablonțuri, nimicuri, fleacuri, mofturi, fițe, fandoseală, fasoane
• fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune

Dex neființă

• neființă 1 Inexistență. 2 Stare a ceea ce nu există nimic (22), nonexistență , nedereasă , nefapt. 3 Neant. 4 Absență dintr-un loc, dintr-un post
• NEFIÍNȚĂ 1. Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; neant. 2. Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – ne- + ființă.
• NEFIÍNȚĂ 1. (Poetic) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; neant. 2. Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Ne- + ființă.
• NEFIÍNȚĂ 1. (În limbaj poetic) Lipsă de existență; neant. Se pare că, nerăbdătoare, Viețile din viitor Aud a voastră sărutare Din noaptea neființei lor. CERNA, P. 15. La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă... Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? EMINESCU, O. I 132. Împărat al neființei mi se pare cum că sînt. ALEXANDRESCU, M. 262. 2. (Învechit) Absență, inexistență, lipsă (a unei persoane). Folosindu-se de neființa sa, au mers acasă la el. NEGRUZZI, S. I 226.
• NEFIÍNȚĂ f. (negativ de la ființă) 1) Stare a ceea ce nu există; inexistență. 2) înv. Lipsă din locul unde ar trebui să fie; absență. /ne- + ființă
• neființă f. 1. ceeace n’are ființă sau existență: la început pe când ființa nu era, nici neființa EM.; 2. fig. neant: în noaptea neființei toiul cade, totul tace EM.
• nefiínță f., pl. e. Inexistență, neant. Absență: a condamna la neființă (în contumacie).
• neființă
• NEFIÍNȚĂ s. v. neant.

Antonime neființă

• Neființă ≠ ființă

Sinonimul cuvântului neființă

Testează-te!