Dicționar de sinonime
Sinonime nemulțumit
Cuvântul „nemulțumit” are următoarele sinonime:
nemulțumit ( adjectiv )
- indispus
Alte sinonime:
- necăjit
- supărat
- paraponisit
- neîmpăcat
- nesatisfăcut
- mâhnit
- amărât
Sinonime Apropiate
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
- insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
- mahmur - indispus
- mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
- mofturos - capricios, fandosit, țâfnos, pretențios, nemulțumit, în toane
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- cârcotaș - certăreț, nemulțumit, cârciogar, incomod, intrigant, bârfitor, colportor
- cârti - a protesta, a fi nemulțumit
- dificil - greu, anevoios, complicat, mofturos, capricios, susceptibil, nemulțumit, exigent, pretențios
- necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
- opărit - indispus, abătut, mahmur, plouat
- întunecat - întunecos, sumbru, plumburiu, neguros, noros, închis, cenușiu, pământiu, sur
Dex nemulțumit
- nemulțumit, ~ă 1-2 , (Om) care nu este mulțumit mâhnit, supărat, paraponisit, nemulțumitor (2), neblagodarnic, necontentăluit. 3-4 , (Persoană) care are o nemulțumire (2) mâhnit, supărat, paraponisit, nemulțumitor, neblagodarnic, necontentăluit. 5 a Contrariat. 6 ( ochi, privire ) Care exprimă nemulțumire (1). 7 Lipsă de recunoștință.
- NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. – ne- + mulțumit.
- NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. ♦ Care exprimă nemulțumire. – Ne- + mulțumit.
- NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, Care nu e mulțumit; nesatisfăcut, neîmpăcat, supărat. (Adverbial) Se uita nemulțumit peste curtea celui la care striga. PREDA, Î. 133. ◊ (Substantivat) Nemulțumitului i se ia darul. -Variantă: nemulțămít, -ă (NEGRUZZI, S. I 142)
- NEMULȚUMÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la mulțumit): ~tului i se ia darul se spune despre o persoană ingrată, care pierde ceea ce a primit. /ne- + mulțumit
- nemulțumit a. care nu e mulțumit.
- nemulțămi nemulțumi
- nemulțămit, ~ă , nemulțumit
- nemulțumi 1 A face să fie nemulțumit (1) a indispune, a mâhni, a supăra, a neodihni (1). 2 A cauza o nemulțumire (2) a indispune, a mâhni, a supăra, a neodihni (2). 3 A contraria. 4 (Rar) A se simți nemulțumit (1).
- NEMULȚĂMÍ IV nemulțumi.