Sinonime nădăjdui

Cuvântul „nădăjdui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• spera - a nădăjdui, a aștepta, a conta, a dori, a aspira, a-și imagina, a prevedea, a crede
• aștepta - a adăsta, a spera, a crede, a nădăjdui, a sta, a zăbovi, a păsui, a ezita
• nădejde - speranță, încredere, credință
• bizui - a conta, a se sprijini, a spera, a se încrede
• deznădăjduit - desperat, descurajat, dezolat, exasperat
• desperat - deznădăjduit, exasperat
• părea - a se arăta, a se vedea, a semăna, a-și imagina, a crede, a i se năzări
• presupune - a bănui, a crede, a imagina, a-și închipui
• scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
• scontat - sperat, prevăzut, presupus, așteptat
• sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
• împroșca - a stropi, a împrăștia, a dispera, a arunca
• închipui - a imagina, a reprezenta, a figura, a concepe, a gândi, a plăsmui, a elabora, a inventa, a crede
• înflori - a se desfoia, a face flori, a prospera, a progresa, a propăși, a împodobi, a exagera, a umfla, a amplifica
• înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament

Dex nădăjdui

• nădăjdui , nedejdui / ~esc / nădejde + -ui] 1 (; „spre”, „pre”, „la”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau ceva a năzui. 2 A se adresa cuiva cu speranța de a obține ajutor, adăpost, îndurare 3 A tinde stăruitor către ceva a năzui, a râvni, a ținti. 4 (; „în”) A-și pune speranța în... 5 A se încrede în... 6 A avea convingerea că dorințele sunt realizabile sau se vor îndeplini a spera. modificată
• NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, IV. și A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. – Nădejde + -ui.
• NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, IV. A crede în rezultatul favorabil al unei acțiuni; a trage nădejde; a spera. Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. ◊ Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. – Variantă: nădejduí (ALEXANDRESCU, M. 7) IV.
• A NĂDĂJDUÍ ~iésc 1. intranz. A trage nădejde; a nutri sau a avea speranță; a spera. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propoziție completivă) A conta așteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă. ~ într-o reușită. /nădejde + suf. ~ui
• nădăjduì v. a spera.
• nedejdi nădăjdui
• nedejdiui nădăjdui
• nedejdui nădăjdui
• NĂDEJDUÍ IV nădăjdui.

Sinonimul cuvântului nădăjdui

Testează-te!