Dicționar de sinonime
Sinonime râu
Cuvântul „râu” are următoarele sinonime:
rău ( adverb )
- incorect
- inexact
- greșit
Alte sinonime:
- supărător
- nefavorabil
- nepotrivit
- nesatisfăcător
- incomod
- neconfortabil
- neplăcut
- dezagreabil
- rău
rău ( adjectiv )
- afurisit, mizerabil, brutal, neomenos, aspru, nedomolit, aprig, crâncen, violent, neîmblânzit, feroce
- neplăcut, dăunător, nepotrivit
- uzat, rupt, stricat, degradat
Alte sinonime:
- neascultător
- răsfățat
- nesupus
- răzgâiat
- perfid
- viclean
- crud
- lamentabil
- prost
- abraș
- nărăvaș
- sălbatic
- neliniștitor
- apăsător
- chinuitor
- neîndemânatic
- incapabil
- nepriceput
- nesatisfăcător
râu ( substantiv )
- neajuns
- neplăcere
- dezavantaj
- nenorocire
- suferință
- chin
Alte sinonime:
- apă
- puhoi
- șiroi
- șuvoi
- torent
Sinonime Apropiate
- greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
- aspru - acerb, nemilos, crunt, crâncen, rău, dur, violent, sever, brutal
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- brutal - necivilizat, aspru, dur, silnic, agresiv, rău, neomenos
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
- neomenos - cumplit, inuman, ticălos, primitiv, necivilizat, dur, barbar, aspru, rău
- afurisit - blestemat, rău, ticălos, mizerabil, antipatic
- decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
- blestemat - afurisit, anatemizat, excomunicat, urgisit, rău, mizerabil, ticălos, mișel, infam
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
Dex râu
- râu 1 Apă curgătoare mare (navigabilă), formată din unirea mai multor pâraie, și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac sau într-o mare. 2 Izvor. 3 Șuvoi de apă puhoi, torent. 4 Râuri-râuri în număr mare. 5 Element decorativ în costumul popular românesc, cusut în rânduri verticale pe ii, cămăși, cojoace.
- RÂU, râuri, 1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Șir, coloană, mulțime de oameni în mers. ◊ Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop. 3. (La ) Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național. – rivus.
- RÂU ~ri n. 1) Apă curgătoare mare care se varsă într-un fluviu sau într-o mare. Răutul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundență. 3) fig. Coloană de oameni care merg într-o direcție. 4) la pl. fig. Broderie decorativă în linii șerpuitoare pe altița și pe pieptul iilor. /<lat. rivus
- râu n. 1. curs de apă ce se varsă într’un fluviu sau într’alt râu; 2. fig. torent: râuri de cântări EM. un râu falnic de lumină se revarsă peste munte AL.; 3. pl. flori cusute (în linii șerpuitoare) pe iile țărancelor. ,