Sinonime obligare

Cuvântul „obligare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
• impunere - constrângere, obligație, silă, impozit, bir, taxă, dare
• strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
• violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
• fortificație - fortăreață, întăritură, bastion
• încercare - verificare, probă, experimentare, tentativă, efort, strădanie, silință, sforțare, greutate
• jug - asuprire, oprimare, apăsare
• opinteală - efort, sforțare, opintire, încordare
• opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
• bir - impozit, dare, contribuție, taxe, impunere
• cetățuie - citadelă, fortăreață
• citadelă - cetățuie, fortăreață, întăritură
• cetate - fortăreață, fortificație, fort, întăritură
• fort - fortăreață, fortificație
• obidă - durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție

Dex obligare

• obligare 1 Constrângere. 2 Impunere. 3 Angajare.
• OBLIGÁRE, obligări, Faptul de a obliga. – obliga.
• OBLIGÁRE Acțiunea, faptul de a obliga. .
• oblega obliga
• oblegare obligare
• obliga 1 A constrânge. 2 A impune. 3-4 A (se) îndatora. 5 A-și lua o sarcină a se angaja.
• obligui obliga
• OBLIGÁ, oblig, I. 1. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. și A (se) îndatora. 3. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din obligare, obliger.
• OBLIGÁ, oblíg, I. 1. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. și A (se) îndatora. 3. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din obligare, obliger.
• OBLIGÁ, oblíg, I. 1. A constrînge, a sili la ceva. A făcut o descoperire, știu că e lucru serios, și mă simt obligat, ca prieten, să viu să-l felicit. BARANGA, I. 153. Cine te obligă adică să renunți... la libertate? PETRESCU, Î. II 124. ◊ (Poetic) Chinuite apele se zvîrcolesc și se reped orbește... Uneori, munții le obligă parcă să meargă pe un grătar de cuțite. BOGZA, C. O. 336. 2. A determina pe cineva să simtă recunoștință în urma unui serviciu care i s-a făcut; a îndatora. Mi s-a întimplat cîteodată să oblig prietenii, împrumutîndu-i. ALECSANDRI, T. 816. Te rog să binevoiești a-mi traduce alăturatul răvaș și a-mi trimite îndată traducerea. Mă vei obliga foarte mult. id. S. 40. 3. A se angaja, a-și lua o sarcină. S-a obligat să vină.

Sinonimul cuvântului obligare

Testează-te!