Dicționar de sinonime
Sinonime oponent
Cuvântul „oponent” are următoarele sinonime:
oponent ( adjectiv )
- adversar
- opozant
oponent ( substantiv )
- opozant
- opoziționist
- adversar
- disident
- inamic
- rival
Sinonime Apropiate
- adversar - rival, concurent, emul, oponent, dușman
- opozant - oponent, adversar
- inamic - dușman, vrăjmaș, oponent
- concurent - candidat, competitor, rival, emul, oponent
- dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
- spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
- sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
- vivace - însuflețit, dinamic, energic, vioi
- zelos - harnic, dinamic, activ, vrednic, sârguincios
- febril - intens, dinamic, aprins
- intens - tare, viu, forte, dinamic
- încordat - tensionat, febril, intens, însuflețit, viu, dinamic
- întreprinzător - activ, dinamic, cu inițiativă
- jucăuș - vioi, zglobiu, neastâmpărat, dinamic
- manivelă - vârtej, cocârlă, crivală, sucitor
Dex oponent
- oponent 1 Persoană care își exercită dreptul de opoziție opozant. 2 Participant la o întrecere sportivă, privit în raport cu alt participant. 3 Participant la o confruntare, privit în raport cu adversarul.
- OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, și Persoană care face opoziție; opozant. – Din Opponent.
- OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, și Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din Opponent.
- OPONÉNT, oponenți, Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant.
- OPONÉNT Cel care face opoziție; opozant. .
- OPONÉNT, -Ă cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente)
- OPONÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte dintr-o opoziție. /<germ. Opponent
- oponent a. și m. 1. Jur. care s’opune unei sentințe, care face opozițiune; 2. care s’opune unei măsuri, care combate o opiniune.
- *oponént, -ă adj. și s. (lat. oppónens, -éntis. V. ex-ponent). Care opune. Care face opozițiune, care se opune uneĭ sentențe judiciare. Care face parte din partidu opozițiuniĭ.
- OPONÉNT s. opozant, opoziționist.