Dicționar de sinonime

Sinonime opozant

Cuvântul „opozant” are următoarele sinonime:

opozant ( adjectiv )
  • oponent
  • adversar
opozant ( substantiv )
  • oponent
  • adversar
  • challenger
  • concurent
  • disident
  • inamic
  • rival
  • șalanger


Sinonime Apropiate

  • adversar - rival, concurent, emul, oponent, dușman
  • concurent - candidat, competitor, rival, emul, oponent
  • oponent - adversar, opozant
  • inamic - dușman, vrăjmaș, oponent
  • dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
  • emul - concurent, rival, competitor
  • emulație - întrecere, concurență, rivalitate
  • spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
  • sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
  • vivace - însuflețit, dinamic, energic, vioi
  • zelos - harnic, dinamic, activ, vrednic, sârguincios
  • febril - intens, dinamic, aprins
  • intens - tare, viu, forte, dinamic
  • încordat - tensionat, febril, intens, însuflețit, viu, dinamic
  • întrecere - concurs, competiție, concurență, luptă

Dex opozant

  • opozant, ~ă 1 Oponent. 2 (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție.
  • OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, și 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din opposant.
  • OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, și 1. Oponent. Speriat de popularitatea lui de opozant curajos și văzînd în el un rival... îl ținuse doi ani la închisoare. CAMIL PETRESCU, O. II 389. 2. (În țările cu regim parlamentar burghez) Persoană care face parte dintr-un partid sau grup politic de opoziție. Această scrisoare cade în mîna unui opozant, Cațavencu, care se folosește de ea ca de un instrument. GHEREA, ST. CR. I 340. Bine, dacă aș fi fost vreodată opozant, înțăleg să fiu catatricsit (= persecutat). ALECSANDRI, T. I 377. ◊ (Adjectival) Porni din nou... Pe la gazetele opozante, pe la ziare cu tiraj. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11.
  • OPOZÁNT, -Ă și 1. Oponent. 2. Cel care face parte dintr-un partid de opoziție. .
  • OPOZÁNT, -Ă I. 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziție. II. , (mușchi) care se opune unui deget. (< fr. opposant)
  • OPOZÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care se opune unui act juridic, unei măsuri sau unei autorități. Minoritate ~tă. 2) Care face parte din opoziție; de opoziție. Fracțiune ~tă. /<fr. opposant
  • opozant a. și m. oponent, mai ales în materie de politică.


Sinonimul cuvântului opozant

Sinonimul cuvântului opozant


Testează-te!