Dicționar de sinonime

Sinonime obiecție

Cuvântul „obiecție” are următoarele sinonime:

obiecție ( substantiv )
  • observație
  • contraargument
  • contestație
  • reproș
  • critică
Alte sinonime:
  • rezervă
  • observare


Sinonime Apropiate

  • critică - obiecție, observație, mustrare, judecată, vestejire
  • probozi - a certa, a critica, a reproșa
  • vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
  • mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
  • obiecta - a reproșa, a critica, a contrazice, a contesta
  • admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
  • apostrofa - a mustra, a critica, a învinui, a reproșa
  • bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
  • critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
  • filipică - discurs (critic), invectivă, pamflet, critică, reproș
  • perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
  • săpuni - a certa, a critica, a mustra
  • biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
  • hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
  • imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa

Dex obiecție

  • obiecție 1 Observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva.
  • OBIÉCȚIE, obiecții, Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. – Din objection.
  • OBIÉCȚIE, obiecții, (Adesea în legătură cu verbele «a face», «a ridica» etc.) Argument care se opune unei teze, observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. critică. O obiecție poate să ne fie făcută, și anume una foarte serioasă. GHEREA, ST. CR. I 313. Și-și plecă urechea ca și cînd i s-ar fi făcut o obiecție pe care n-a auzit-o. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. Pronunțat: -bi-ec-. - Variantă: obiecțiúne (IBRĂILEANU, sp. cr. 93)
  • OBIÉCȚIE Argument pe care cineva îl opune unei propuneri, unei pretenții, unei teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. .
  • OBIÉCȚIE argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenții, teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. (< fr. objection, lat. obiectio)
  • OBIÉCȚIE ~i f. Argument adus împotriva unei opinii sau afirmații, pentru a combate. /<fr. objection
  • obiecțiune obiecție
  • OBIECȚIÚNE obiecție.
  • obiecțiune f. dificultate ce se opune unei propuneri sau cereri.
  • *obĭecțiúne f. (lat. objéctio, -ónis. V. de- și in-jecțiune, pro-ĭecțiune). Acțiunea de a obĭecta. Vorbe pe care le opuĭ uneĭ afirmațiunĭ, uneĭ presupunerĭ: a nu face nicĭ o obĭecțiune. – Și obĭécție.


Sinonimul cuvântului obiecție

Sinonimul cuvântului obiecție


Testează-te!