Dicționar de sinonime
Sinonime obiecție
Cuvântul „obiecție” are următoarele sinonime:
obiecție ( substantiv )
- observație
- contraargument
- contestație
- reproș
- critică
Alte sinonime:
- rezervă
- observare
Sinonime Apropiate
- critică - obiecție, observație, mustrare, judecată, vestejire
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
- obiecta - a reproșa, a critica, a contrazice, a contesta
- admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
- apostrofa - a mustra, a critica, a învinui, a reproșa
- bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
- critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
- filipică - discurs (critic), invectivă, pamflet, critică, reproș
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
Dex obiecție
- obiecție 1 Observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva.
- OBIÉCȚIE, obiecții, Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. – Din objection.
- OBIÉCȚIE, obiecții, (Adesea în legătură cu verbele «a face», «a ridica» etc.) Argument care se opune unei teze, observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. critică. O obiecție poate să ne fie făcută, și anume una foarte serioasă. GHEREA, ST. CR. I 313. Și-și plecă urechea ca și cînd i s-ar fi făcut o obiecție pe care n-a auzit-o. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. Pronunțat: -bi-ec-. - Variantă: obiecțiúne (IBRĂILEANU, sp. cr. 93)
- OBIÉCȚIE Argument pe care cineva îl opune unei propuneri, unei pretenții, unei teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. .
- OBIÉCȚIE argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenții, teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. (< fr. objection, lat. obiectio)
- OBIÉCȚIE ~i f. Argument adus împotriva unei opinii sau afirmații, pentru a combate. /<fr. objection
- obiecțiune obiecție
- OBIECȚIÚNE obiecție.
- obiecțiune f. dificultate ce se opune unei propuneri sau cereri.
- *obĭecțiúne f. (lat. objéctio, -ónis. V. de- și in-jecțiune, pro-ĭecțiune). Acțiunea de a obĭecta. Vorbe pe care le opuĭ uneĭ afirmațiunĭ, uneĭ presupunerĭ: a nu face nicĭ o obĭecțiune. – Și obĭécție.