Dicționar de sinonime
Sinonime opunere
Cuvântul „opunere” are următoarele sinonime:
opunere ( substantiv )
- împotrivire
- opoziție
- rezistență
- împoncișare
- împotriveală
- potrivire
- potrivnicie
- pricinuire
- confruntare
- punere față în față
- stăvilire
- zădărnicire
Sinonime Apropiate
- opoziție - împotrivire, adversitate, opunere, rezistență, contrast, antiteză, antinomie
- răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
- veto - refuz, împotrivire, opoziție, boicot
- cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
- contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
- crâcneală - murmur, protest, cârtire, împotrivire
- confruntare - competiție, concurs, întrecere, conflict, înfruntare, opunere
- contrazicere - contradicție, nepotrivire, incongruență, dezacord, opoziție
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
- stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
- trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
- vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
- frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
Dex opunere
- opunere 1 Opoziție (1). 2 Împotrivire. 3 (Rar; ) În ~ cu În opoziție cu...
- OPÚNERE, opuneri, Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; opoziție. – opune.
- OPÚNERE, opuneri, Acțiunea de a (se) opune; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; opoziție. Mulțimea-i deschidea drum fără opunere. VORNIC, P. 218.
- opune 1 A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument 2 A ține piept a se împotrivi. 3 A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență, prin comparație, deosebirile dintre ele. 4 ( unghiuri, laturi) A fi așezat în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturile unei figuri geometrice.
- OPÚNE, opún, III. 1. A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a evidenția prin comparație contrastul dintre ele. 3. (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – Din opponere, opposer (după pune).