Sinonime orbire

Cuvântul „orbire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cecitate - orbire, ablepsie
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• schizofrenie - demență, scrânteală, nebunie, sminteală
• sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
• sporovăială - taifas, convorbire, dialog, șuetă
• taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
• zburdălnicie - neastâmpăr, zbenguială, vioiciune, voioșie, joacă, nebunie
• grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
• greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
• idiom - grai, limbă, vorbire, dialect
• întunecime - întuneric, obscuritate, beznă, întunecare, negură, noapte
• nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
• obnubilație - întunecare, umbrire, estompare
• alienație - nebunie, sminteală, țâcneală, folie
• alocuțiune - cuvântare, vorbire, discurs, logos

Dex orbire

• orbire 1 Pierdere a vederii orbiciune (1), orbie (1), orbime (1). 2 Lipsă de rațiune inconștiență, rătăcire, orbiciune (2), orbie (2), orbime (2). 3 Înșelare.
• ORBÍRE Faptul de a orbi; întunecare a minții, lipsă de clarviziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – orbi.
• ORBÍRE Faptul de a orbi (pe cineva), pierderea vederii; întunecare a minții, rătăcire, inconștiență. Nebuniile mele... nu mă pot duce pînă la orbire. SADOVEANU, Z. C. 117. Natalia înțelese... cît de nedreaptă era orbirea ei. D. ZAMFIRESCU, R. 169. Mă duc, vă las orbirii, las țara-n seama voastră. ALECSANDRI, T. II 116. ◊ Cu orbire = orbește. Nebun cine se-ncrede în tine cu orbire. ALECSANDRI, T. II 121.
• orbire f. l. acțiunea de a orbi și starea celui orb; 2. fig. întunecarea minții; 3. nesocotință: nebun cine se ’ncrede ’n tine cu orbire AL.
• orbíre f. Acțiunea de a orbi și starea de a fi orb. Fig. Lipsă de rațiune din cauza pasiuniĭ: a te lupta cu orbire.
• orbi 1 A deveni orb2 (1). 2 A face pe cineva să-și piardă vederea a orbici. 3 A scoate cuiva ochii. 4 Nici cât (sau măcar) să ~bești un șoarece (chior) Foarte puțin. 5 Deloc. 6 ( lumină sau obiecte strălucitoare) A tulbura vederea. 7 A acoperi. 8 A înăbuși. 9 A face pe cineva să-și piardă rațiunea a zăpăci. 10 A împiedica pe cineva să judece obiectiv. 11 A înșela. 12 A uimi.

Sinonimul cuvântului orbire

Testează-te!