Sinonime oscilare

Cuvântul „oscilare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
• nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
• nesiguranță - șovăială, dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, pericol, primejdie, amenințare
• scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
• incertitudine - îndoială, nesiguranță
• instabilitate - nestatornicie, mobilitate, labilitate, fluctuație, variabilitate
• aporie - îndoială, dificultate, incertitudine
• aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
• balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
• cumpănire - cumpănă, echilibru, cumpăneală, contrabalansare
• desigur - da, bineînțeles, de acord, fără îndoială, firește, precis, negreșit, neîndoielnic
• dubiu - îndoială, nesiguranță, echivoc, suspiciune
• bălăbăneală - legănare, clătinare, oscilare, pendulare

Dex oscilare

• oscilare 1 Mișcare alternativă în sensuri opuse balansare, legănare, pendulare. 2 Nehotărâre. 3 Ezitare. 4 Fluctuare.
• OSCILÁRE, oscilări, Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ Șovăială, ezitare; fluctuație. – oscila.
• OSCILÁRE, oscilări, Acțiunea de a oscila și rezultatul ei. 1. Mișcare, clătinare, legănare. Oscilările unui pendul. ▭ Atent numai și numai la oscilările volanului, a străbătut vreo cinci sute de metri. GALAN, B. I 102. 2. Nehotărîre, șovăială, ezitare; fluctuare.
• OSCILÁRE Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; clătinare; ezitare; fluctuație. .
• oscila 1 A se mișca alternativ în sensuri opuse a se balansa, a se legăna, a pendula. 2 A fi instabil, nehotărât. 3 A ezita. 4 A fluctua.
• osțila oscila
• OSCILÁ, oscilez, I. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din osciller.
• OSCILÁ, oscilez, I. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.

Sinonimul cuvântului oscilare

Testează-te!