Sinonime osebit

Cuvântul „osebit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• deosebit - diferit, aparte, felurit, divers, eterogen, variat, pestriț, divers, extraordinar
• variat - diferit, deosebit, felurit, divers, schimbat
• aparte - separat, deosebit, distinct, special, singular, insolit
• special - deosebit, aparte, distinct, excepțional, singular, unic
• izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
• îndeosebi - mai ales, în special, mai cu seamă, tocmai, osebit
• distinct - deosebit, diferit
• divers - deosebit, diferit
• bașca - aparte, deosebit, separat
• felurit - variat, amestecat, divers
• neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
• diferit - deosebit, altul, altceva
• divergent - diferit, deosebit, contrar, contradictoriu
• amestecat - eterogen, felurit, variat, pestriț, diferit
• remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros

Dex osebit

• osebit, ~ă 1 Despărțit. 2 Izolat. 3 Împărțit. 4 Ales. 5 Îndepărtat. 6 Deosebit. 7 Diferențiat. 8 Exceptat. 9 (Rar) Distrus. 10 Divers. 11 Special. 12 Remarcabil. 13 În afară de aceasta. 14 În special îndeosebi. 15 ~ de... (sau, rar, dintre...) În afară de...
• OSEBÍT, -Ă, osebiți, -te, ( și ) 1. Deosebit, diferit. ◊ Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; foarte mare. – osebi.
• OSEBÍT1 (Arhaizant și popular; mai ales în ) Osebit de... = în afară de..., pe lîngă... Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. – Variantă: (învechit) usăbít (GORJAN, H. IV 37)
• OSEBÍT2, -Ă, osebiți, -te, (Învechit și popular) Care este altfel, care nu e asemenea (cu altul); deosebit (1), diferit. Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. 2. Care iese din comun, ales, remarcabil; foarte mare. Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vremi osebit dar. DRĂGHICI, R. 5.

Sinonimul cuvântului osebit

Testează-te!