Dicționar de sinonime
Sinonime pețire
Cuvântul „pețire” are următoarele sinonime:
pețire ( substantiv )
- pețit
- împețit
- stărostie
- tocmeală
- stărostit
- pețitorie
Sinonime Apropiate
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
- întrecere - concurs, competiție, concurență, luptă
- jalbă - cerere, petiție, reclamație
- memoriu - cerere, petiție, memorandum
- necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
- candida - a concura, a fi în competiție
- candidat - concurent, competitor
- concurent - candidat, competitor, rival, emul, oponent
- concurență - întrecere, luptă, concurs, competiție
- concurs - competiție, întrecere, concurență, confruntare, examen, ajutor, sprijin, colaborare
- demers - intervenție, acțiune, petiție, cerere
- deșelat - istovit, vlăguit, spetit, obosit, curbat
- emul - concurent, rival, competitor
- confruntare - competiție, concurs, întrecere, conflict, înfruntare, opunere
Dex pețire
- pețire 1-2 Cerere în căsătorie a unei persoane feminine (pentru sine sau) pentru altcineva pețit (1-2), (rar) pețeală (1-2), pețitorie (1), pețitură (1-2).
- PEȚÍRE, pețiri, Acțiunea de a peți. – peți.
- PEȚÍRE, pețiri, Acțiunea de a peți; cerere în căsătorie. Neculcea... tace despre pețirea zădarnică . IORGA, L. I 337.
- peți 1-2 ( persoane de sex feminin) A cere în căsătorie (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinților sau rudelor fetei. 3 (; afaceri, tranzacții) A intermedia.
- PEȚÍ, pețesc, IV. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – petere.
- PEȚÍ, pețesc, IV. A cere în căsătorie o fată. Și cînd o văd, îngălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33. Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3. ◊ Feciorul împăratului, care umbla a peți o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450.
- A PEȚÍ ~ésc tranz. (fete) A cere în căsătorie prin mijlocitori; a stărosti. /<lat. petere
- pețì v. a cere în căsătorie. .
- pețésc v. tr. (lat. *pĕtesco, *pĕtire îld. pĕto, pétere, a cere; sp. pg. pedir. V. petițiune). Cer în căsătorie p. altu saŭ p. mine. – Și împețesc.