Dicționar de sinonime
Sinonime penibil
Cuvântul „penibil” are următoarele sinonime:
penibil ( adjectiv )
- jenant
- neplăcut
- supărător
- apăsător
- rușinos
Sinonime Apropiate
- jenant - neplăcut, incomod, supărător, penibil, stânjenitor
- incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
- regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
- iritant - enervant, neplăcut, supărător
- neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos
- dezagreabil - neplăcut, supărător, respingător, antipatic
- pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
- șoca - a frapa, a contraria, a surprinde (neplăcut), a epata, a izbi
- timid - sfios, sfielnic, rușinos, rezervat
- greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
- grețos - dezgustător, scârbos, neplăcut, respingător
- inestetic - neplăcut, urât, dizgrațios, respingător
- insuportabil - nesuferit, chinuitor, grozav, groaznic, apăsător
- înjositor - rușinos, degradant, dezonorant, umilitor
- lamentabil - deplorabil, jalnic, mizerabil, trist, penibil
Dex penibil
- penibil, ~ă 1-2 , (Într-un mod) care cauzează o foarte mare frământare sufletească sau suferință morală amar (12-13). 3-4 , (Într-un mod) care provoacă stări extrem de neplăcute, cu efect nedorit, foarte greu de suportat. 5-6 , (Într-un mod) care face pe cineva să se simtă foarte încurcat, jenat, stingherit. 7 Care cauzează suferință fizică, durere chinuitor. 8 Care se face cu greutate anevoios, dificil, greu. 9 Care cere un efort deosebit extenuat, obositor.
- PENÍBIL, -Ă, penibili, -e, Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat, apăsător, jenant. – Din pénible.
- PENÍBIL, -Ă, penibili, -e,. Care provoacă o impresie neplăcută, care face pe cineva să se simtă încurcat, jenat, stingherit; greu de suportat, apăsător, obositor. Ținteau să-și facă... o existență mai puțin penibilă. SADOVEANU, E. 88. Să mai spun că enervarea nu e bună la ceva!... glumi fără convingere Radu Comșa, să rupă tăcerea penibilă, după scena conjugală pe care nu o prevăzuse. C. PETRESCU, Î. II 154. Ce impresie v-a făcut răzgîndirea d-lui Costică? Mie mi-a făcut o impresie foarte penibilă... mi-a stricat atîtea frumoase planuri. CARAGIALE, O. VII 39. ◊ (Adverbial) E penibil să analizezi cît e de vinovat uneori sufletul omenesc. GALACTION, O. I 97. Mi-e penibil să obțin cel mai neînsemnat sprijin, datorită nevestei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 53.
- PENÍBIL, -Ă Care provoacă o impresie neplăcută; greu de suportat, apăsător. .