Dicționar de sinonime
Sinonime pingelire
Cuvântul „pingelire” are următoarele sinonime:
pingelire ( substantiv )
- ademenire
- amăgire
- înșelare
- înșelăciune
- înșelătorie
- momire
- păcăleală
- păcălire
- păcălit
- prostire
- prostit
- trișare
- pingeluire
- tălpuire
- tălpuit
Sinonime Apropiate
- cacealma - păcăleală, înșelătorie
- decepție - dezamăgire, deziluzie, înșelare
- dus - absent, îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, păcălit, ademenit, amăgit, prostit
- amăgeală - amăgire, momeală, minciună, mistificare, înșelare
- tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- farsă - piesă (veselă), comedie, glumă, păcăleală, festă, ghidușie
- festă - farsă, păcăleală
- ghidușie - glumă, năzbâtie, poznă, ștrengărie, farsă, festă, păcăleală, renghi, șotie
- hetairă - curtezană, damă, prostituată
- iluzie - închipuire, nălucire, amăgire, fantezie, nălucă, miraj
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- ispită - tentație, ademenire, seducție, păcat, greșeală
- mascaradă - prefăcătorie, farsă, duplicitate, ipocrizie, viclenie, glumă, festă, păcăleală, caraghioslâc
Dex pingelire
- pingelire 1-2 Punere de pingele (și tocuri) pingeluială (1-2). 3 Păcălire.
- PINGELÍRE, pingeliri, Acțiunea de a pingeli și rezultatul ei. – pingeli.
- pengeli pingeli
- pingeli , pingili / ~lesc / pingea] 1-2 ( obiecte de încălțăminte sau cu talpa încălțămintei) A pune pingele (1) (și tocuri) a pingelui (1-2), a tălpui. 3 (; ; oameni) A păcăli.
- pingi pingeli
- pingili pingeli
- PINGELÍ, pingelesc, IV. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
- PINGELÍ, pingelesc, IV. A pune pingele la o încălțăminte. A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. ◊ Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pingălească. PAS, Z. III 279. ◊ Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. – Variantă: pingeluí IV.
- A PINGELÍ ~ésc tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea
- pingelésc v. tr. (d. pingele). Pun pingele, pun tălpĭ noĭ: îmĭ pingelesc ghetele. Fig. Fam. Înșel, escrochez. Cp. cu boĭesc, căptușesc, încalț.
Sinonimul cuvântului pingelire