Sinonime pribegie

Cuvântul „pribegie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• băjenie - pribegie, fugă, refugiu, înstrăinare, emigrare
• exil - surghiun, exilare, expatriere, emigrare
• fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
• deporta - a surghiuni, a exila
• exila - a expulza, a surghiuni, a relega, a alunga, a emigra, a pleca, a se înstrăina, a se izola, a se retrage
• expatria - a exila, a expulza, a surghiuni, a relega
• potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
• relega - a expulza, a exila
• fugar - fugitiv, trecător, fugaci, efemer, pasager, fugit, evadat, dezertor
• fugitiv - trecător, efemer, fugar, sumar, rapid, superficial
• galop - fugă, goană, alergătură
• goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
• gonaci - hăitaș, gonaș, bătăiaș, fugău
• goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
• greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate

Dex pribegie

• pribegie 1 Părăsire a locului natal, a țării pentru a se stabili într-un loc străin pribegire (1). 2 Viață dusă într-un loc străin pribegire (2). 3 Timp cât cineva trăiește în loc străin pribegire (3). 4-5 Stare a pribeagului (1, 3) pribegire (4-5).
• PRIBEGÍE, pribegii, Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + -ie.
• PRIBEGÍE, pribegii, 1. Rătăcire din loc în loc; vagabondare. Anii pribegiei lui Eminescu n-au fost mulți, dar au fost plini. SADOVEANU, O. VI 471. Poate că-mi era scris în pribegia mea fără de țintă să mă întîlnesc cu felurite dihănii. HOGAȘ, M. N. 95. Tocmai istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. ◊ Se duc vîrtej ca gîndul plecat în pribegie. ALECSANDRI, P. III 288. 2. Părăsirea locului natal, stabilirea între străini; traiul între străini. exil, băjenie. Exilat, Bălcescu a urmat din pribegie lupta sa neînduplecată. SADOVEANU, E. 50. După ani de pribegie, Teofil se-ntoarse-n sfîrșit în țară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 13. Femeile cîntau patria depărtată și durerea pribegiei. RUSSO, O. 31. Numai biata ciocîrlie, Aia-mi cîntă-n pribegie... Pribegia cui e bună? La feciorul fără mumă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198.
• PRIBEGÍE ~i f. Stare a celui pribeag. /pribeag + suf. ~ie
• pribegie f. exil: amintiri din pribegie.

Sinonimul cuvântului pribegie

Testează-te!