Sinonime pricinui

Cuvântul „pricinui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• genera - a produce, a cauza, a declanșa, a naște, a crea, a isca, a face, a pricinui
• isca - a stârni, a provoca, a declanșa, a determina, a produce, a se ivi, a apărea, a naște
• cauza - a pricinui, a determina, a produce, a provoca, a genera, a isca
• dezlănțui - a (se) declanșa, a isca, a stârni, a porni, a pune în mișcare, a provoca, a determina, a genera
• determina - a cauza, a provoca, a pricinui, a isca, a naște, a produce, a fixa, a preciza, a hotărî
• stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
• naște - a da viață, a da naștere, a face pui, a rodi, a prăsi, a cauza, a declanșa, a dezlănțui, a genera
• declanșa - a dezlănțui, a stârni, a isca
• scorni - a plăsmui, a inventa, a minți, a născoci, a broda, a ticlui, a urzi, a stârni, a isca
• geneză - origine, gnoză, naștere, facere, apariție, ivire, creație
• naștere - facere, apariție, parturiție, ființare, procreație, geneză, origine, obârștie, proveniență
• aduce - a purta, a transporta, a căra, a rodi, a produce, a crea, a semăna, a fi similar
• descărca - a deșerta, a goli, a vida, a trage, a slobozi, a declanșa (armă), a se dezlănțui, a izbucni, a se ușura
• deștepta - a trezi, a scula, a-și da seama, a realiza, a deveni conștient, a produce, a provoca, a stârni, a suscita
• sfădi - a se certa, a se înfrunta

Dex pricinui

• pricinui 1 A fi cauza a ceva a prilejui, a produce, a provoca, (rar) a prileji, a pricini (1). 2 A se certa. 3 A se încăiera. 4 A se judeca. 5 A pretexta. 6-7 A i se năzări.
• PRICINUÍ, pricinuiesc, IV. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + -ui.
• PRICINUÍ, pricinuiesc, IV. 1. A cauza, a produce, a provoca, a prilejui. Dar nu pricinuiește nimănui nici un rău. C. PETRESCU, C. V. 227. Mi-a pricinuit încă tot atîta bucurie constatarea că nu ai uitat făgăduiala. BRĂTESCU-VOINEȘTI, E. 31. Va răspunde acela care, prin nesocotita-i purtare, a pricinuit această ruptură. CARAGIALE, O. III 90. 2. reciproc. (Regional) A se certa, a se încăiera; a se prici. Am aflat pe vărul Culiță și pe cumătrul Pahon pricinuindu-se la birt și-am voit să-i despart. RETEGANUL, P. IV 24.
• A PRICINUÍ ~iésc tranz. (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a provoca; a cauza; a aduce; a cășuna. ~ daune. /pricină + suf. ~ui
• pricinuì v. a fi pricina, a cauza.
• priținui pricinui
• pricinuĭésc v. tr. (d. pricină). Cauzez: vestea ĭ-a pricinuit mare bucurie saŭ întristare. Vechĭ. Pretextez, motivez. V. refl. Mă pricesc, mă cert.
• pricinui ( 1 și 3 pricinuiesc, pricinuiască)
• PRICINUÍ vb. v. certa, invoca, învrăjbi, judeca, pretexta, supăra.
• PRICINUÍ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. v. aduce.

Sinonimul cuvântului pricinui

Testează-te!