Dicționar de sinonime
Sinonime dezavantaj
Cuvântul „dezavantaj” are următoarele sinonime:
dezavantaj ( substantiv )
- defavor
- defavoare
- inconvenient
- neșansă
- neajuns
- handicap
Alte sinonime:
- inferioritate
- dezagrement
- prejudiciu
- pagubă
Sinonime Apropiate
- handicap - dezavantaj, neajuns, impas, greutate, piedică
- inconvenient - neajuns, dificultate, piedică, dezavantaj
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- inferioritate - subordonare, dezavantaj, neajuns
- dificultate - greutate, anevoință, inconvenient, neajuns, piedică, obstacol, rezistență, impediment
- belea - necaz, neajuns, neșansă, nefericire, mizerie
- nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
- ghinion - nenoroc, neșansă, ceas, rău
- greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
- hibă - neajuns, defect, lipsă
- inaccesibil - de neajuns, oprit, izolat, inabordabil
- insuficiență - lipsă, neajuns, defect
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
Dex dezavantaj
- dezavantaj 1 Prejudiciu. 2 Aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate într-o împrejurare oarecare. 3 Ceea ce este neprielnic. 4 Inconvenient. 5 În ~ul (cuiva sau a ceva) Diminuând calitatea, prestigiul, autoritatea (cuiva sau a ceva), aducând un prejudiciu. 6 (Rar) Neajuns.
- DEZAVANTÁJ, dezavantaje, Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din désavantage.
- DEZAVANTÁJ, dezavantaje, Împrejurare neprielnică, nefavorabilă; aspect sau condiție care creează o situație de inferioritate; inconvenient. Pompa de injecție era o piesă care prezenta o serie întreagă de dezavantaje: era prea grea, prea complicată. MIHALE, O. 252.
- DEZAVANTÁJ Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. .
- DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situație nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situație. /<fr. désavantage
- dezavantaj n. neajuns, cauză de inferioritate, prejudițiu.
- * dezavantáj n., pl. e (fr. désavantage). Lipsă de avantaj, pagubă, prejudiciŭ: afacerea s’a întors în dezavantaju luĭ.
- dezavantagiu dezavantaj
- DEZAVANTÁGIU dezavantaj.
- dezavantaj, dezavantaje
Antonime dezavantaj
- Dezavantaj ≠ avantaj
Sinonimul cuvântului dezavantaj