Sinonime promis

Cuvântul „promis” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
• fatalism - predestinație, destin
• consacrat - consfințit, închinat, destinat, validat, ratificat, cunoscut, faimos, reputat, vestit
• sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
• scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
• tradițional - îndătinat, consacrat, obișnuit, bătrânesc, conservat
• faimos - vestit, celebru, reputat, prestigios, consacrat, glorios
• falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
• făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
• făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
• notoriu - renumit, consacrat, arhicunoscut
• angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
• concesie - favoare, îngăduință, hatâr, compromis
• cuvânt - vorbă, termen, vocabulă, zicere, spusă, conferință, discurs, logos, promisiune
• deocheat - indecent, necuviincios, decoltat, fără perdea, compromis, pătat, condamnat

Dex promis

• promis, ~ă Care constituie obiectul unei promisiuni (1) făgăduit.
• PROMÍS, -Ă, promiși, -se, Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – promite.
• promis a. făgăduit: suma promisă.
• promite 1 A prevesti1 (1). 2 A anunța. 3 A-și lua obligația, angajamentul de a face ceva pentru altcineva a făgădui. 4 (; rar) A sorti. 5 A prezenta perspective favorabile, temeinice, certe 6 A da speranțe.
• promiți promite
• PROMÍTE, promít, III. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din promittere, promettre.
• PROMÍTE, promít, III. 1. A se angaja, a-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. Promite-mi că n-ai să iuți ecuațiile de gradul al treilea. Promite-mi c-ai să înveți. Promite-mi c-ai să treci corigența. SEBASTIAN, T. 182. Remite-i din parte-mi cărțile ce i-am fost promis. CARAGIALE, O. VII 4. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40. 2. A lăsa să se prevadă, să se spere, a deschide o perspectivă favorabilă. Căutau a găsi vreo altă carieră care le promitea cel puțin un adăpost și o bucată de pîne la bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 346. ◊ Un copil care promite.
• PROMÍTE III. 1. A se angaja, a-și lua obligația, a făgădui. 2. A da speranțe; a asigura. .

Sinonimul cuvântului promis

Testează-te!