Dicționar de sinonime
Sinonime promulga
Cuvântul „promulga” are următoarele sinonime:
promulga ( verb )
- a semna
- a sancționa
- a publica (o lege)
Alte sinonime:
- a publica
- a face public
Sinonime Apropiate
- prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
- releva - a semnala, a denota, a remarca
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- scrie - a consemna, a nota, a însemna, a înregistra, a redacta, a compune, a schița, a crea, a coresponda
- subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
- fisă - însemnare, notație, notă, adnotare, ștecher
- important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
- importanță - însemnătate, valoare, pondere, greutate
- imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
- indica - a arăta, a semnala, a face cunoscut, a preciza, a specifica, a recomanda, a prescrie, a sfătui, a specifica
- indiciu - semn, indicație, semnal, dovadă, atestat
- infim - minuscul, neînsemnat, neglijabil, microscopic, infinitezimal
- insignifiant - neînsemnat, mărunt, neimportant, neglijabil
- iscăli - a semna, a subscrie, a subsemna
Dex promulga
- promulga 1 ( proiecte de legi, decrete, hotărâri ale unor state) A da caracter executoriu după votarea în parlament, atestând oficial existența prin publicare. 2 (; proiecte de legi, decrete, hotărâri ale unor state) A face să intre în vigoare.
- PROMULGÁ, promúlg, I. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din promulguer, promulgare.
- PROMULGÁ, promúlg, I. A publica (o lege, o convenție etc.) în organul oficial al statului cu formele cerute. Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant-voievod, cea dintîi schiță de condică civilă promulgată oficial în principatul Romîniei. ODOBESCU, S. I 272. ◊ Legea noastră rurală s-a promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU, M. 154.
- PROMULGÁ I. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. .
- PROMULGÁ tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare)
- A PROMULGÁ promúlg tranz. jur. (legi, convenții etc.) A aduce la cunoștință publică cu titlul de document executoriu. /<fr. promulguer, lat. promulgare
- promulgà v. a publica o lege cu formele cerute.
- *promúlg, a -á v. tr. (lat. promulgare, var. din provulgare, a publica, a da în public, d. vulgus, vulg, popor). Public oficial o lege noŭă.