Dicționar de sinonime

Sinonime răni

Cuvântul „răni” are următoarele sinonime:

râni ( verb )
  • a râcălui
răni ( verb )
  • durea
  • insulta
  • îndurera
  • întrista
  • jigni
  • mâhni
  • ofensa
  • ultragia
  • a [se] leza
  • a [se] vulnera
  • a [se] vătăma
  • a [se] săgni
  • a [se] prizări
  • a [se] plăgui
  • a contuziona
  • a vătăma
  • a accidenta
  • a leza
  • a jigni
  • a ofensa
  • a insulta
  • râni


Sinonime Apropiate

  • leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
  • insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
  • ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
  • jigni - a ofensa, a insulta, a ultragia, a vexa, a dezonora
  • atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
  • îndurera - a întrista, a mâhni
  • întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
  • mâhni - a supăra, a indispune, a amărî, a întrista, a îndurera
  • necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
  • accident - nenorocire, rănire, vătămare
  • afecta - a destina, a distribui, a repartiza, a întrista, a îndurera, a indispune, a leza, a prejudicia, a atinge
  • afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
  • accidentat - rănit, lovit, (teren) învălurat, neregulat, discontinuu
  • insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
  • sac - rucsac, traistă, raniță, geantă, valiză, sacoșă

Dex răni

  • răni2 râni1
  • răni1 1-2 A(-și) produce o rană fizică a (se) rănăli, a (se) rănui. 3 A stârpi. 4 (; și determinat prin „inimă”, „suflet”) A provoca o durere sufletească. 5 A jigni. 6 A impresiona. 7 A provoca sentimente puternice (de dragoste). 8 A pângări.
  • RĂNÍ, rănesc, IV. și A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din raniti.
  • RĂNÍ2, rănesc, IV. 1. A produce, a face cuiva o rană. Izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Magdul că se încrunta Voinicește se lupta, Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea. ALECSANDRI, P. P. 377. ◊ Ciubotele lui răneau liniștea. DUNĂREANU, CH. 196. ◊ Palamon și Gratie s-au rănit de frumusețea ei. GALACTION, O. I 213. 2. A îndurera sufletește; a jigni. Ai vorbit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. DEMETRIUS, C. 22. Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi personal știți că vă iubesc și nu pot să vă rănesc fără cuvînt. D. ZAMFIRESCU, R. 27. Nu m-ai înțelege cînd ți-aș spune că Sigismund m-a rănit. DELAVRANCEA, O. II 92.
  • RĂNÍ1 IV rîni.
  • A RĂNÍ ~ésc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti
  • rănì v. a curăța: fata rănește fântâna și o îngrijește bine CR. .
  • rănì v. 1. a face o rană; 2. a sfâșia: lumine de torțe rănesc întunecimea ca pete de jeratic EM.; 3. fig. a vătăma: se răniră cu toții de dragostea ei POP.


Sinonimul cuvântului răni

Sinonimul cuvântului răni


Testează-te!