Dicționar de sinonime
Sinonime răni
Cuvântul „răni” are următoarele sinonime:
râni ( verb )
- a râcălui
răni ( verb )
- durea
- insulta
- îndurera
- întrista
- jigni
- mâhni
- ofensa
- ultragia
- a [se] leza
- a [se] vulnera
- a [se] vătăma
- a [se] săgni
- a [se] prizări
- a [se] plăgui
- a contuziona
- a vătăma
- a accidenta
- a leza
- a jigni
- a ofensa
- a insulta
- râni
Sinonime Apropiate
- leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
- insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
- ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
- jigni - a ofensa, a insulta, a ultragia, a vexa, a dezonora
- atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
- îndurera - a întrista, a mâhni
- întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
- mâhni - a supăra, a indispune, a amărî, a întrista, a îndurera
- necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
- accident - nenorocire, rănire, vătămare
- afecta - a destina, a distribui, a repartiza, a întrista, a îndurera, a indispune, a leza, a prejudicia, a atinge
- afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
- accidentat - rănit, lovit, (teren) învălurat, neregulat, discontinuu
- insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
- sac - rucsac, traistă, raniță, geantă, valiză, sacoșă
Dex răni
- răni2 râni1
- răni1 1-2 A(-și) produce o rană fizică a (se) rănăli, a (se) rănui. 3 A stârpi. 4 (; și determinat prin „inimă”, „suflet”) A provoca o durere sufletească. 5 A jigni. 6 A impresiona. 7 A provoca sentimente puternice (de dragoste). 8 A pângări.
- RĂNÍ, rănesc, IV. și A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din raniti.
- RĂNÍ2, rănesc, IV. 1. A produce, a face cuiva o rană. Izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Magdul că se încrunta Voinicește se lupta, Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea. ALECSANDRI, P. P. 377. ◊ Ciubotele lui răneau liniștea. DUNĂREANU, CH. 196. ◊ Palamon și Gratie s-au rănit de frumusețea ei. GALACTION, O. I 213. 2. A îndurera sufletește; a jigni. Ai vorbit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. DEMETRIUS, C. 22. Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi personal știți că vă iubesc și nu pot să vă rănesc fără cuvînt. D. ZAMFIRESCU, R. 27. Nu m-ai înțelege cînd ți-aș spune că Sigismund m-a rănit. DELAVRANCEA, O. II 92.
- RĂNÍ1 IV rîni.
- A RĂNÍ ~ésc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti
- rănì v. a curăța: fata rănește fântâna și o îngrijește bine CR. .
- rănì v. 1. a face o rană; 2. a sfâșia: lumine de torțe rănesc întunecimea ca pete de jeratic EM.; 3. fig. a vătăma: se răniră cu toții de dragostea ei POP.