Sinonime remușcare

Cuvântul „remușcare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
• regret - remușcare, căință, penitență, pocăință
• căință - regret, pocăință, remușcare, părere de rău
• penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
• insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
• beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
• bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
• căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
• criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil
• deplânge - a regreta, a compătimi
• dojană - mustrare, dăscăleală
• imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
• condoleanțe - compătimire, regrete

Dex remușcare

• remușcare 1 (Adesea în construcție cu verbul „a avea”) Mustrare de cuget. 2 (Adesea în construcție cu verbul „a avea”) Părere de rău a cuiva pentru o faptă rea pe care a comis-o regret, căință.
• REMUȘCÁRE, remușcări, Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – re- + mușcare (după remords).
• REMUȘCÁRE, remușcări, Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Re1- + mușcare (după remords).
• REMUȘCÁRE, remușcări, Mustrare de cuget; părere de rău simțită de cineva pentru o faptă rea comisă de el însuși; regret. Costea avu o clipă un început de remușcare, văzînd-o îmbătrînită fără vreme. C. PETRESCU, C. V. 99. Eroul său, ridicat din popor, își «uită» «datoriile» cătră ai săi, pînă într-o zi cînd o întîmplare i le trezește cu o chinuitoare remușcare în suflet. IBRĂILEANU, S. 86.
• REMUȘCÁRE ~ări f. Părere de rău cauzată de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; căință; regret. * A avea ~ări a-l mustra conștiința pe cineva. /re- + mușcare
• remușcare f. mustrare de cuget. .
• *remușcáre f., pl. ărĭ (după fr. remords, îld. re-mors vechĭu part. d. re-mordre, a mușca ĭar. V. mursec). Mustrare de cuget, căință: a avea remușcărĭ.
• REMUȘCÁRE s. v. regret.
• REMUȘCARE căință, mustrare, pocăință, regret, părere de rău, penitență, pocăială, înfrîngere, pocaianie, (franțuzism ) repentir. (Simțea o sinceră ~ pentru cele făcute.)

Sinonimul cuvântului remușcare

Testează-te!