Sinonime renegare

Cuvântul „renegare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
• negare - tăgadă, opunere, refuz, contestare
• contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
• schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
• traistă - desagă, straiță, sac, tăgârță
• eres - prejudecată, erezie, superstiție
• infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
• nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
• abandon - părăsire, renunțare, delăsare
• avort - chiuretaj, lepădare, pierdere (de sarcină)
• contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
• demisie - renunțare, plecare, abzicere, abdicare
• devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
• dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
• eroare - greșeală, inexactitate, neadevăr, erezie, culpă, vină, abatere

Dex renegare

• renegare Tăgăduire.
• RENEGÁRE, renegări, Faptul de a renega. – renega.
• RENEGÁRE, renegări, Faptul de a renega.
• RENEGÁRE Faptul de a renega. .
• renega 1 A nu recunoaște pe cineva sau ceva ca fiind al său a nega, a tăgădui, a abjura, a repudia (1). 2 A se lepăda de cineva sau de ceva a nega, a tăgădui, a retracta (3), a abjura, a repudia (2).
• RENEGÁ, renég, I. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din renegare. renier.
• RENEGÁ, renég, I. A tăgădui, a nega; a se lepăda (de cineva sau de ceva), a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. Fata asta care zice că e sora mea și pe care o reneg... SEBASTIAN, T. 358. Avea atîta încredere în propria-i experiență și cunoaștere a oamenilor, că s-ar fi considerat înjosit dacă tocmai în zilele grele și-ar fi renegat mijloacele sale. REBREANU, R. II 14. O nație însă nu poate decît prin o amenințare de mare și cumplită pedeapsă a-și renega trecutul. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.
• RENEGÁ I. A nega, a tăgădui; a se lepăda, a abjura (ceva sau pe cineva). .
• RENEGÁ tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare)
• A RENEGÁ renég tranz. 1) (doctrine, idei etc.) A nu (mai) recunoaște ca fiind al său; a renunța de a mai împărtăși. 2) (rude, prieteni, patrie etc.) A declara străin (negând orice relație). /Din renegat

Sinonimul cuvântului renegare

Testează-te!