Dicționar de sinonime
Sinonime ritmic
Cuvântul „ritmic” are următoarele sinonime:
ritmic ( adjectiv )
- cadențat
- ritmat
- sincopat
- intermitent
- sacadat
- rupt
- regulat
- în cadență
- marcat
Sinonime Apropiate
- sacadat - sincopat, cadențat, ritmic, săltăreț
- cadențat - ritmat, sacadat, accentuat, apăsat
- intermitent - discontinuu, întrerupt, neregulat
- săltăreț - sacadat, ritmat, săltat, vioi, sprinten, agil
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- regulat - ritmic, sistematizat, ordonat, armonios, echilibrat
- întrerupt - intermitent, întretăiat, rupt, tăiat, oprit, sistat
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- regularitate - ritmicitate, uniformitate, sistematizare
- săltat - săltăreț, ritmat, sprinten, crescut, măricel
Dex ritmic
- ritmic, ~ă 1-2 Care ține de ritm (1-2). 3-4 Care se referă la ritm (1-2). 5-6 ( versuri, melodii) Ritmat (1-2). 7-8 , ( mișcări, acțiuni ) Care are ritm (4) cadențat (1 -2), ritmat (3-4). 9 Gimnastică ~ Ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. 10 Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului (1) în poezie și, mai rar, în proză. 11 Totalitatea ritmurilor (1). 12 Știința care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală.
- RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, , 1. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. ♦ Care se referă la ritm. 2. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din rythmique.
Antonime ritmic
- Ritmic ≠ aritmic, neritmic