Dicționar de sinonime

Sinonime rostire

Cuvântul „rostire” are următoarele sinonime:

rostire ( substantiv )
  • pronunțare
  • dicțiune
  • fonetism
  • formulare
  • ținere
  • stil
  • articulare
  • articulație
  • emitere
  • pronunție
  • prozodie
  • profora
  • exprimare
  • spunere
  • zicere


Sinonime Apropiate

  • fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
  • dicțiune - rostire, pronunțare, articulare, intonație
  • spunere - proverb, zicală, zicere
  • expresie - exprimare, expunere, formulare, vorbire, cuvânt, vorbă, înfățișare, aspect, obraz
  • articulare - pronunțare
  • elocuțiune - exprimare, vorbire, stil
  • limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
  • pilulă - tabletă, pastilă
  • potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
  • prevestire - prezicere, anticipare, prevenire, pronosticare, avertizare
  • previziune - prezicere, prevedere, anticipare, prognoză
  • prognoză - previziune, pronostic, prezicere
  • răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
  • răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
  • relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere

Dex rostire

  • rostire 1 Spunere. 2 Vorbă. 3 Mod de exprimare elocvență (1), rostit1 (3), stil. 4 Manifestare. 5 Întruchipare. 6 Pronunțare a sunetelor articulare (1). 7 Hotărâre a unei autorități. 8 Sentință. 9 Prevedere. 10 (Rar) Rânduială (30). 11 Ordine în casă orânduială, rânduială (33). 12 Mobilier în casă.
  • ROSTÍRE, rostiri, Faptul de a rosti.rosti.
  • ROSTÍRE, rostiri, Faptul de a (se) rosti; exprimare; (concretizat) vorbă, spusă. Se vedea că orice cuvînt și orice lămurire mai de aproape ar fi fost prea mult pentru puterea lui de rostire. CAMIL PETRESCU, O. II 100. În urma acestor rostiri... mai mult nu putea să vorbească. DRĂGHICI, R. 205. ♦ Mod de a se exprima; elocvență. Se crede de om desăvîrșit. Rostirea-i, o minune; purtarea-i, un model Ce poate să slujească de pildă tuturora. NEGRUZZI, S. II 206.
  • rostire f. pronunțare.
  • rostíre f. Pronunțare, acțiunea saŭ modu de a rosti: asta e o rostire dialectală.
  • rosti2 răsti1


Sinonimul cuvântului rostire

Sinonimul cuvântului rostire


Testează-te!