Dicționar de sinonime
Sinonime sâmcea
Cuvântul „sâmcea” are următoarele sinonime:
sâmcea ( substantiv )
- creastă
- creștet
- culme
- pisc
- stricnea
- vârf
Sinonime Apropiate
- creștet - vârf, culme, creastă, pisc
- vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
- creastă - culme, coamă, vârf, pisc
- culme - vârf, pisc, crestă, creștet, coamă, spinare, sprânceană, apogeu
- coamă - creastă, culme, creștet, muchie
- obcină - culme, vârf, creastă
- spinare - spate, dos, creastă, culme, coamă
- apogeu - culme, zenit, vârf
- piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
- episcopie - eparhie, episcopat, diaceză
- sprânceană - fâșie, creastă, muchie (de deal, pădure, lumină)
- vertex - creștet
- vlădică - episcop, arhiereu
- zenit - apogeu, culme
- ierarh - arhiereu, episcop, mitropolit
Dex sâmcea
- SÂMCEÁ, sâmcele, 1. Vârf (de cuțit). 2. Pisc, vârf de munte. – senticella.
- SÎMCEÁ, sîmcele, (Învechit și popular) Vîrf (de cuțit). Și dealul Garabeului Era înalt și ascuțit Ca o sîmcea de cuțit. La CADE. O știut un munte mare, ascuțit ca o sîmcea de cuțit. ȘEZ. I 177.
- sîmceá f., pl. ele (cp. cu lat *senticella, dim. d. sentis, tufă de spinĭ, și cu rom. zimțea). Vechĭ. Vîrf (de băt, de săgeată, de munte). Fig. Capăt, sfîrșit: simceaŭa învățăturiĭ (Și simicea). Azĭ Mold. (sîmicea). Partea fusuluĭ pe care o țiĭ în mînă. Lama cuțituluĭ. Cuțit cizmăresc de tăĭat pelea. Trans. Briceag, cuțitaș, lanțetă (La Vicĭu sămcea). Olt. Pl. Zorĭ: simcelele zileĭ.
- sâmcea, -cele.
- SÂMCEÁ s. v. creastă, creștet, culme, pisc, stricnea, vârf.
- SÂMCÉLE s. pl. v. zori.
- sâmcele ZORI.
- sîmcea CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. STRICNEA. VÎRF.
- sîmceá (-éle), – 1. Dorn, priboi. – 2. Cioc, clonț, vîrf, culme. – 3. (, ) Briceag, brișcă. – 4. Zori de zi, auroră. – simcea. *summĭcēlla (Candrea, Bul. Soc. Fil., I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la summa „vîrf”. Mai înainte a fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 239), și de *sentĭcēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Pușcariu 1589, REW 6823). – sîmcela, (a se ivi zorile); sîmcelat, (ascuțit, subțire); sîmcelos, (țuguiat); sîmci, (, a se toci).
- SÎMCEA, b. (16 A IV 226); cf. Sîncel s. < subst. (vîrf, pisc ascuțit).