Dicționar de sinonime
Sinonime sălbătici
Cuvântul „sălbătici” are următoarele sinonime:
sălbătici ( verb )
- a se degrada
- a se părăgini
Alte sinonime:
- agita
- clocoti
- frământa
- fremăta
- învolbura
- zbate
- zbuciuma
- a [se] primitiviza
- a [se] însălbătici
- a [se] sirepi
- părăgini
- a [se] insălbătici
- a se pârlogi
- a se pustii
- a se înrăi
Sinonime Apropiate
- părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- zaharisit - ramolit, senil, îmbătrânit, degradat
- zaharisire - cristalizare, ramolire, degradare, îmbătrânire
- falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
- fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
Dex sălbătici
- SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, IV. 1. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. și A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. – Din sălbatic.
- SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, IV. (Și în forma sălbătăci) A deveni sălbatic. Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. ♦ A face să devină sălbatic. Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. ♦ A deveni nesociabil, ursuz. Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. – Variantă: sălbătăcí IV.
- A SE SĂLBĂTICÍ mă ~ésc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic
- A SĂLBĂTICÍ ~ésc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic
- sălbăticì v. a deveni sălbatic.
- SĂLBĂTĂCÍ IV sălbătici.
- sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).
- SĂLBĂTICÍ vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.
- SĂLBĂTICÍ vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.
Antonime sălbătici
- A sălbătici ≠ a domestici