Sinonime salvator

Cuvântul „salvator” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• izbăvitor - mântuitor, salvator, eliberator
• folositor - util, avantajos, bun, profitabil, binevenit, salutar
• benefic - binefăcător, prielnic, binevenit, avantajos, pozitiv
• binefăcător - sprijinitor, binevoitor, generos, săritor, prielnic, folositor, binevenit, bun, util
• indicat - nimerit, convenabil, corespunzător, potrivit, binevenit, recomandabil
• oportun - nimerit, binevenit, adecvat, potrivit, recomandabil
• acceptabil - convenabil, potrivit, bun, favorabil, binevenit
• compliment - omagiu, elogiu, măgulire, flatare, reverență, temenea, plecăciune, salutări, urări
• umanitar - omenos, generos, iubitor de oameni, binefăcător, nobil
• favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
• nimerit - potrivit, adecvat, convenabil, corespunzător, oportun, recomandabil, util, reușit, izbutit
• bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic

Dex salvator

• SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din salvateur, salvator, -oris. salva.
• SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din salvateur, salvator, -oris. salva.
• SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, Care salvează sau poate salva. Stinsese becul de pe noptieră de cîteva ori și tot de atîtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț. REBREANU, R. I 45. Se opri din citit. Îi veni deodată în minte o idee salvatoare. BART, E. 23. ◊ (Substantivat) Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240. Adu-ți aminte că patria d-tale nu va fi ingrată către salvatorii ei. GHICA, A. 158.
• SALVATÓR, -OÁRE , și (Cel) care salvează sau poate salva. .
• SALVATÓR, -OÁRE , (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator)
• SALVATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care salvează; izbăvitor. Remediu ~. Idee ~oare. /a salva + suf. ~tor
• salvator a. și m. mântuitor.
• * salvatór, -oáre adj. și s. (lat. salvator). Care salvează, mîntuitor, mîntuitore: Hristos, salvatoru omeniriĭ.
• Salvator Mosa m. pictor și poet satiric italian (1615-1673).
• SALVATÓR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mântuitor, (înv.) mântuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu ești ~ul meu!) 3. adj. v. salutar. 4. adj. v. mântuitor.

Sinonimul cuvântului salvator

Testează-te!