Sinonime schingiuire

Cuvântul „schingiuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
• caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
• martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință
• suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
• calvar - chin, suferință, durere, mizerie, apăsare
• canon - dogmă, regulă, crez, lege, normă, tipic, chin, calvar, caznă
• canoneală - chin, efort, strădanie, tortură
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• salahorie - trudă, corvoadă muncă, efort, chin
• schingiui - a căzni, a tortura, a chinui
• tortura - a chinui, a maltrata, a căzni, a schingiui
• iad - infern, gheenă, tartar, chin, suferință, nenorociri, supliciu
• canoni - a chinui, a tortura
• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
• amar - jale, suferință, chin, durere, necaz, belea

Dex schingiuire

• SCHINGIUÍRE, schingiuiri, Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. – schingiui.
• SCHINGIUÍRE, schingiuiri, Acțiunea de a schingiui; maltratare, tortură, caznă. Schingiuirea țăranilor și a țiganilor făcea parte din obiceiurile zilnice și era o prerogativă a proprietarilor. ALECSANDRI, C. 235. Intri într-o cămară... care servea spre schingiuirea prizonierilor. NEGRUZZI, S. I 311.
• SCHINGIUÍ, schingiuiesc, IV. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + -ui.
• SCHINGIUÍ, schingiuiesc, IV. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + -ui.
• SCHINGIUÍ, schingiuiesc, IV. A bate rău, a maltrata, a chinui, a tortura; (învechit) a supune la cazne. Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38. Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60.
• A SCHINGIUÍ ~ésc tranz. 1) A supune unor chinuri (fizice sau morale) groaznice; a tortura. 2) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci. /schingi + suf. ~ui
• schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l’au schingiuit după placul lor CR.
• schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo , id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-.

Sinonimul cuvântului schingiuire

Testează-te!