Sinonime scuipat

Cuvântul „scuipat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• flegmă - expectorație, scuipat, salivă, indiferență, răceală, pasivitate, nepăsare, indolență
• spută - salivă, scuipat
• expectorație - expectorare, flegmă, scuipat
• flegmatic - indiferent, apatic, insensibil, imperturbabil, nepăsător
• nepăsător - apatic, tembel, delăsător, indiferent, nesimțitor, nesimțit, flegmatic, insensibil
• părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
• părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
• părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
• părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
• părelnic - aparent, imaginar
• pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
• pieritor - muritor, efemer, fragil, plăpând
• pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
• potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
• potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge

Dex scuipat

• SCUIPÁT, (1) , (2) scuipați, 1. Faptul de a scuipa. 2. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – scuipa.
• SCUIPÁT1 (1) , (2) scuipați, 1. Faptul de a scuipa. Scuipatul este oprit. 2. Saliva dată afară din gură prin scuipare; spută. Vorbea cu cîte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri, de om rău. DUMITRIU, N. 240. Ai dreptate, spuseră... tăbăcarii, pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură și trei scuipați, ce plescăiră pe dușumea. ARDELEANU, D. 190. Unse cu scuipat de al său și se lipi. ISPIRESCU, L. 90.
• SCUIPÁT2, -Ă, scuipați, -te, 1. Aruncat din gură; expectorat. Lighenele... pline de sînge în care înoată degete tăiate, bucăți de plămin scuipate. CAMILAR, N. I 443. 2. (Familiar) Foarte asemănător cu..., întocmai cu..., aidoma, leit. Sandomir nalt ca un stejar, Cremene lat în spete cît trei, și Corbea scuipat ostaș, negru, tăcut ca o stîncă. DELAVRANCEA, O. II 173. Scuipată fată de-mpărat. id. ib. 294.
• SCUIPÁT ~ți m. Saliva dată afară din gură; stupit. /v. a scuipa
• scuipat n. salivă.
• scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.

Sinonimul cuvântului scuipat

Testează-te!