Dicționar de sinonime
Sinonime scuturat
Cuvântul „scuturat” are următoarele sinonime:
scuturat ( adverb )
- ritmat
- sacadat
- săltat
- săltăreț
- săltător
scuturat ( substantiv )
- cutremurătură
- hurducătură
- dereticare
- bătaie
- fâlfâială
- fâlfâire
- fâlfâit
- fâlfâitură
- fluturare
- fluturat
scuturat ( adjectiv )
- dereticat
- curățel
- îngrijit
- spălat
- spălățel
Sinonime Apropiate
- săltăreț - sacadat, ritmat, săltat, vioi, sprinten, agil
- săltat - săltăreț, ritmat, sprinten, crescut, măricel
- spălățel - curat, îngrijit
- îngrijit - curat, spălat, scuturat, cochet, dichisit, elegant, fercheș
- curățel - îngrijit, curat, spălat
- sacadat - sincopat, cadențat, ritmic, săltăreț
- jegos - murdar, răpănos, nespălat, soios, slinos, neîngrijit
- cadențat - ritmat, sacadat, accentuat, apăsat
- curat - nepătat, îngrijit, spălat, clar, cristalin, limpede, pur, străveziu, senin
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- prezentabil - arătos, bine, atrăgător, îngrijit, frumos, chipeș
- puchinos - murdar, nespălat
- trânteală - bătaie
- guvernantă - bonă, educatoare, șvester, îngrijitoare
- împuțit - alterat, stricat, descompus, infect, puturos, scârbos, oribil, murdar, nespălat
Dex scuturat
- SCUTURÁT1 Scuturare. – scutura.
- SCUTURÁT2, -Ă, scuturați, -te, 1. Curățat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. – scutura.
- SCUTURÁT Scuturare. Scuturatul covoarelor.
- scuturát,-ă adj.(d. scutur, scot colbu). Fig. Fam. Om scuturat, om cĭoplit, om purtat pin lume, om manĭerat.
- SCUTURÁ, scutur, I. I. 1. A clătina, a agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ◊ A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ A face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă. 2. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. și A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. ♦ A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. și A mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita. ◊ A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ A se cutremura din tot corpul. ◊ A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. A critica sau a certa aspru. – *excutulare.