Sinonime sfârșire

Cuvântul „sfârșire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
• sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
• absolvență - încheiere, absolvire, terminare
• deznodământ - sfârșit, încheiere, final, epilog, fine
• fine - sfârșit, final, încheiere
• veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
• finisaj - definitivare, finisare, încheiere
• incomensurabil - nesfârșit, infinit, nemărginit
• infinit - nesfârșit, nelimitat, imens, nemăsurat, nețărmurit
• interminabil - nesfârșit, nemărginit, infinit, colosal
• închidere - încuiere, oprire, blocare, astupare, împrejmuire, îngrădire, claustrare, încheiere
• kilometric - interminabil, imens, nesfârșit
• leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit

Dex sfârșire

• SFÂRȘÍRE Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit1. ◊ (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – sfârși.
• SFÂRȘÍRE, sfârșiri, Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit1. ◊ (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – sfârși.
• SFÂRȘÍ, sfârșesc, IV. 1. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ◊ Pe sfârșite = aproape gata, pe terminate. ◊ A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva. A sfârși cu cineva = a rupe relațiile cu cineva, a se supăra pe cineva. ♦ A termina de vorbit, a nu mai avea nimic de spus; a încheia cele spuse. ◊ A înfăptui, a realiza. ♦ A consemna până la sfârșit; a epuiza. 2. și A ajunge la capăt, a lua sfârșit, a se termina. ♦ (Despre obiecte) A se termina cu... ♦ (Despre oameni) A ajunge într-un anume fel, într-o anumită situație; (urmat de un infinitiv precedat de „prin”) a ajunge să... Ei sfârșeau prin a se convinge. 3. A-și pierde viața, a se prăpădi, a muri. ◊ A omorî. 4. A avea o senzație de sfârșeală, de leșin; a fi istovit, sleit de puteri. – Din sŭvŭršiti.

Sinonimul cuvântului sfârșire

Testează-te!