Sinonime ciorovăi

Cuvântul „ciorovăi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• probozi - a certa, a critica, a reproșa
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• săpuni - a certa, a critica, a mustra
• sfădi - a se certa, a se înfrunta
• trosni - a pocni, a cârâi, a crăpa, a plesni
• zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
• firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
• gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
• gâlcevi - a se certa, a disputa, a se învrăjbi
• arțăgos - certăreț, agresiv
• lăcărie - băltoacă, apăraie, lăcăraie
• moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
• mustra - a dojeni, a certa, a dăscăli, a moraliza, a muștrului, a beșteli
• muștrului - a certa, a critica
• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute

Dex ciorovăi

• ciorovăí 1 A se certa pentru nimicuri a se dondăni. 2 A-și adresa cuvinte urâte. 3 A șopti.
• CIOROVĂÍ, ciorovăiesc, IV. A se certa cu cineva pentru nimicuri și fără a-și spune cuvinte grele; a se ciondăni. –
• CIOROVĂÍ, ciorovăiesc, IV. A se certa cu cineva, a avea o discuție gălăgioasă, a nu se înțelege cu cineva asupra unor chestiuni; a se gîlcevi, a se ciondăni. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. REBREANU, R. II 210. ◊ se ciorovăiesc seara și dimineața. ODOBESCU, S. III 31. – Variantă: (regional) ciorovoí (ISPIRESCU, L. 64) IV.
• A SE CIOROVĂÍ mă ~iésc intranz. fam. A se certa ușor pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se clănțăni. /Orig. nec.
• ciorovăì v. a se certa, a face gâlceava pentru lucruri de nimica: cum se ciorovăiau acestea ISP. .
• ciorovoi ciorovăi
• giorovăi ciorovăi
• CIOROVOÍ IV ciorovăi.
• giorovăì v. V. ciorovăì: unchiașii se giorovăiau într’una POP.
• cĭorovăĭésc și -voĭésc (mă) v. refl. (sîrb. čavarijati, a flecări, rudă cu rut. čvara, cĭorovăĭală, și poate și cu turc. čav-čav, ciripire, ung. csör-pör, cĭorobor, csörömpölni, a vocifera. V. sfară 2). Fam. Mă cert orĭ discut cu glas tare: Să ne cĭorovăim pentru nimicuri? Joĭa viitoare mergem împreună să facem actele, cum se cuvine între frațĭ (Rebr. 2, 40). V. cicălesc, cĭondănesc.

Sinonimul cuvântului ciorovăi

Testează-te!