Dicționar de sinonime
Sinonime slăbănogi
Cuvântul „slăbănogi” are următoarele sinonime:
slăbănogi ( verb )
- paraliza
- debilita
- a [se] debilita
- a slăbi
- a [se] șubrezi
- a [se] ticăloși
- a [se] șiștăvi
Sinonime Apropiate
- debilita - a slăbi, a se șubrezi
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
- turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
- hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
- infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
- înmărmuri - a înlemni, a încremeni, a rămâne tablou, a împietri, a paraliza, a îngheța, a înțepeni
- înmuia - a uda, a umezi, a îmbiba, a potoli, a domoli, a calmă, a liniști, a atenua, a slăbi
- jigări - a slăbi, a se sfriji
- josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
Dex slăbănogi
- SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, IV. și A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.
- SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, IV. și A-și pierde puterea, vigoarea, tăria; a slăbi. Trupul i se slăbănogise de atîta nevoință. STĂNOIU, C. I. 168. Trupul... slăbănogind, astîmpăr nu găsește. VĂCĂRESCU, P. 421.
- slăbănogì v. a deveni infirm: brațul meu slăbănogit ISP.
- SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănog, -oage, , I. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens noli-tangere). – Din slabonoga.
- SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănogi, -oage, , I. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din slabonoga.
- SLĂBĂNÓG1 Plantă erbacee cu tulpina și frunzele fragile și transparente, cu florile galbene și cu fructe care se deschid prin explozie; crește prin pădurile umede și umbroase de la munte și se folosește în medicină (Impatiens nolitangere).