Sinonime smeri

Cuvântul „smeri” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• umili - a se smeri, a se supune, a se pleca, a înjosi, a jigni, a rușina, a desconsidera
• umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
• smerit - umilit, supus, preaplecat, modest, credincios
• umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
• umilit - umil, smerit, supus, înjosit, desconsiderat, dezonorat
• apleca - a (se) pleca, a îndoi, a încovoia, a înclina, a curba, a se cocârja, a povârni, a se ploconi, a se supune
• căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
• penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
• regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
• smerenie - umilință, supunere, modestie
• spăsit - pocăit, umil
• umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
• îngenunchea - a supune, a aservi, a domina, a umili, a subjuga
• înclina - a se apleca, a se îndoi, a se încovoia, a se lăsa, a se închina, a se prosterna, a se umili
• închina - a se ruga, a se implora, a se prosterna, a se temeni, a se pleca, a se preda, a capitula, a se supune, a se înclina

Dex smeri

• SMERÍ, smeresc, IV. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sŭmĕriti.
• SMERÍ, smeresc, IV. A adopta o atitudine umilă, modestă, supusă; a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de dumnezeu. Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. ♦ (Învechit) A înfrînge mîndria cuiva, a umili, a supune, a îngenunchea. El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. V. XIX.
• A SE SMERÍ mă ~ésc intranz. 1) A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. 2) rel. A se arăta plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati
• A SMERÍ ~ésc tranz. înv. A face să se smerească. /<sl. sumĕrjati
• smerì v. a (se) umili. .
• smerésc v. tr. (vsl. sŭmĭeriti, a umili, d. mĭera, măsură. V. nemeresc). Vechĭ. Stimez, mă tem de: barbat de price eram eŭ, și poporul mieŭ și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea (Bibl. Jud. 12). V. refl. Mă las în jos: toată valea se va umplea și tot muntele se va smeri (Ev. 1894, Luca, 3, 5,). Azĭ. Fig. Mă arăt smerit: se smerea cînd se vedea pintre străinĭ. – Și zm- în vest.

Sinonimul cuvântului smeri

Testează-te!