Dicționar de sinonime
Sinonime stridență
Cuvântul „stridență” are următoarele sinonime:
stridență ( substantiv )
- nepotrivire
- violență
- dezacord
- discordanță
- discrepanță
- disonanță
- distonantă
- neconcordanță
Sinonime Apropiate
- nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
- disonanță - nepotrivire, neconcordanța
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
- contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
- discrepanță - nepotrivire, diferență, discriminare
- contrazicere - contradicție, nepotrivire, incongruență, dezacord, opoziție
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
- fluviu - șuvoi, revărsare, curgere (violentă)
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
- conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
- contrastiv - opus, nepotrivit, în dezacord
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
Dex stridență
- STRIDÉNȚĂ, (2) stridențe, 1. Însușirea de a fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident. – Din stridence.
- STRIDÉNȚĂ, stridențe, Însușire a ceea ce este strident; sunet strident. Glas fără stridențe. Stridența sirenelor.
- STRIDÉNȚĂ Însușirea a ceea ce este strident. ♦ Sunet, culoare, ton strident. .
- STRIDÉNȚĂ 1. însușirea a ceea ce este strident. 2. sunet, culoare, ton etc. strident. (< fr. stridence)
- STRIDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter strident. 2) la pl. Sunet sau culoare stridentă. /<fr. stridence
- STRIDÉNȚĂ s. 1. v. nepotrivire. 2. (fig.) violență. (~ culorilor.)
- STRIDENȚĂ 1. dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonantă, neconcordanță, nepotrivire. (~ între elementele unui ansamblu.) 2. violență. (~ culorilor.)